Când vizita prima dată Tulcea, pe 15 octombrie 1879, Domnitorul Carol I pronunţa următoarele cuvinte: „Mulţumesc pentru frumoasa întâmpinare ce’Mi faceţi: Voiu iubi Dobrogea precum iubesc Romînia, din care astă-zi face parte”.

După 25 de ani, pe 2 mai, M.S. Regele Carol I, însoţit de M.S. Regina Elisabeta, A.S. Principele Ferdinand, A.S. Principesa Maria şi A.A. L.L. micul Principe Carol şi mica Principesă Elisabeta erau, după o croazieră pe Dunăre, oaspeţii Dobrogei.

Pe 2 mai 1904, alaiul regal avea să ajungă la Tulcea. Iată cum consemna ziarul „Dobrogea”, V, nr. 123, 5 mai 1904:

„Ştirea vizitei Familiei Regale în oraşul nostru a produs un mare entuziasm şi o adevărată întrecere a fost între locuitori şi autorităţi pentru a face ca primirea Suveranilor să fie una dintre cele mai grandioase. Proprietarii caselor şi magazinelor de pe stradele principale pe care avea să treacă cortegiul regal cu săptămâni înainte au început preparativele pentru decorarea şi pavoazarea stradelor şi a locuinţelor.

(…) Încă în faptul zilei de 2 Maiu pîlcuri – pîlcuri de cetăţeni tulceni, şi cei veniţi din judeţ, inundară portul şi stradele pe unde avea să treacă cortegiul regal. Abia se zăriră vapoarele şi mii de pepturi isbucniră uralele zgomotoase.

La orele 10 vaporul „Dunărea” al serviciului hydraulic, care făcea avant – garda trecu prin faţa pontonului N. F. R. urmat apoi de canoniera „Oltul”, pe care se aflau A.S.R. Principele Ferdinand şi Auguştii Săi Copii, cari acostară la ponton. După ce A.A. L.L. R.R. debarcară, „Oltul” trecut în mijlocul Dunării pentru a face loc „Orientului”.

Yachtul Regal acostînd, M.M. L.L. şi Alteţele Lor Regale, urmate de d-ra Astor, d. Prim – Ministru Sturdza, ministru Porumbaru, dl. Saligny, inginer inspector general şi d. Ştefănescu directorul navigaţiei, au fost întîmpinate de d. Comşa, primarul oraşului, cu tradiţionala pîine şi sare, salutînd.

(…) După recepţie cortegiul regal a pornit spre biserica catedrală. (…) La uşa catedralei Familia Regală a fost întîmpinată de epitropi, iar la intrarea în biserică părintele Grigorescu, protoereul judeţului, înconjurat de întregul cler a prezentat crucea şi Evanghelia M.M. L.L.

(…) De la catedrală, cortegiul regal a pornit spre Monumentul Comemorativ al reanexărei de pe colnicol „Hora – tepe”. La fie-care pas, mii de oameni aclamau pe suverani, de la ferestre şi de pe balcoane se agitau batiste şi se aruncau numeroase buchete de flori.

La întretăierea stradelor Carol şi Elisabeta, pe ambele trotuare, se aflau primarii comunelor din judeţ în frunte cu d. Romaşcu, purtînd toţi eşarfe, cum şi un însemnat număr de persoane aparţinînd diferitelor delegaţiuni din judeţ care nu mai conteneau cu aclamările. (…) Pe ambele părţi ale căei Gloriei se aflau înşiraţi soldaţii reg. 33, la spatele cărora se aflau îngrămădite mii de persoane cari aclamau pe Suverani.

(…) Cu toate dispoziţiunile luate ca numai Familia Regală să urce colnicul, totuşi poporul, în marea dragoste către Suverani, rupse cordonul de sergenţi şi urmă fără nici o ordine pe Auguştii oaspeţi. Era frumos, înălţător, să vezi pe Rege cu întreaga Sa Familie, în mijlocul poporului, cari în urale şi vii aclamaţiuni conduse Familia Regală pînă în vîrful colnicului. Aci, în faţa măreţului monument, Regele privi pe viteazul dorobanţ, care părea înviorat şi el la vederea Marelui Căpitan, şi de sigur în mintea Sa apăru sfîşiitorul tablou al eroicelor lupte de pe coamele Balcanilor. Cu multă admiraţiune, Familia Regală privi pe viteazul dorobanţ şi vulturul, care par’că stătea gata să pornească în depărtări spunînd lumei întregi vitejia armatei romîne a Marelui ei Căpitan şi bunătatea de suflet a Reginei poete, muma providenţială a eroilor răniţi de la Plevna şi Smîrdan. M.S. Regele, vădit impresionat, îşi readuse aminte de acum 25 ani, cînd a pus bazele acestui monument, dînd oarecari explicaţiuni Micului Principe Carol care se interesa în mod viu despre modul executărei acestui monument. În tot acest timp, poporul înconjura cu multă evlavie şi devotament pe Suverani. (…) Neştearsă va rămîne în inima poporului, care cu atâta devotament a înconjurat pe Suverani, această măreaţă zi: fericiţi Suveranii cari se bizuie cu atîta încredere pe devotamentul poporului! (…) Scoborînd de pe colnicul „Hora”, cortegiul regal a fost întîmpinat cu urale nesfîrşite de către popor şi persoanele cari luaseră loc în tribuna oficială, în timp ce corul Catedralei intonă imnul „Trăiască Regele”.

(…) De la Tulcea pînă la Sulina, pe ambele maluri ale Dunărei, yachtul regal a fost salutat de locuitorii satelor vecine, cari se aflau în număr mare mai ales prin faţa satelor noui. (…) Yachtul a fost întîmpinat frumos de către locuitorii satelor Carmen – Sylva, Gorgova, Floriile şi Ceamurlia. La orele 4, „Orientul” – urmat de cele-l’alte vase cari îl însoţeau, în sunetele muzicelor reg. 11 Siret şi 33 Tulcea, şi a muzicei comunei Brăila, îşi făcea majestos intrarea în portul Sulina. Peste 100 de vapoare aflătoare în port salutară prin bandiere yachtul regal, pe cînd mulţimea adunată dinaintea caselor ornate cu cel mai bun gust nu mai contenea cu urările. Sulina, cu mulţimea şi diversitatea vaselor aflate în port, cu frumoasa privelişte a mărei albastre în care se oglindea un cer senin, cu podoabele ei mîndre, oferea un aspect cu totul feeric. (…) „Orientul” acostează dinaintea unui pavilion de recepţie, model de gingăşie şi artă, datorită d-lui conductor Gheorghiu, şi care peste tot este împodobit numai de ghirlande de foi de stejar şi buchete mici de flori. Tricolorul predomină. În momentul debarcării, pavilionul este ocupat, în stânga, de către membrii Comisiunei Europene a Dunărei, corpul consular, funcţionarii administrativi şi consiliul comunal şi funcţionarii C.E.D.; la dreapta, de către d-nele membrilor C.E.D. şi toate d-nele d-lor funcţionari şi a invitaţilor. În afară de pavilion sînt aranjate compania de onoare şi corpul ofiţeresc, şcoalele şi delegaţiunile comunităţilor engleză, greacă, franceză, italiană etc.

(…) Cuvîntarea d-lui primar Pallady: „Să trăiţi, Majestate! Ca primar al oraşului Sulina şi în numele tuturor cetăţenilor de pe această părticică din moşia lui Mircea, cucerită şi redată nouă prin spada Măriei Voastre, sînt fericit de a prezenta urările noastre umile. … Bucuria ne este cu atît mai mare cu cît azi, cînd privirea Măriei Voastre este îndreptată spre gura bătrînului Danubiu, gîndul şi inima supuşilor!”.

(…) Cînd yachtul ajunse din nou în faţa Tulcei, peste 50 de bărci împodobite cu steaguri, conduse de lipoveni, îl înconjurară în strigătul de „Ura!”. În acelaşi timp, vapoarele „Turliani”, „Emilia”, „Evtigia” şi „Kilia”, cari se aflau frumos pavoazate, au salutat yachtul regal. (…)

Această memorabilă zi a fost o fericită ocaziune spre a manifesta populaţiunile Dobrogei şi în această împrejurare respectul neţărmurit şi adînca iubire pe care cu toţii o păstrăm M.M. L.L. şi întregeI Dinastii. (…)

14 noembre 1878 – 2-3 Maiu 1904 sînt zilele cari vor rămîne neşterse din inemele dobrogenilor.