Hotărârea de Guvern cu acordarea unui sprijin de minimis pentru  crescătorii de oi care valorifică lâna, după o idee a ministrului Petre Daea, are prevăzut în bugetul ministerului o sumă frumuşică, suficient cât să acopere subvenţia de un leu până la ultima oaie. Teoretic. Practic, sunt toate şansele ca ministerul să rămână cu grosul fondului alocat, nedat. Asta, în principal, deoarece acest subprodus al oii încă nu este căutat pe piaţa românească din cauza importurilor masive de lână australiană, mai ieftină şi de calitate mai bună. Efectul? Ciobanii tund oile, dar lâna rezultată, în cel mai bun caz, găsesc să o vândă la negru; ce mai rămâne o folosesc în gospodăria proprie, o aruncă sau îi dau foc. Acelaşi ministru Daea a găsit că lâna autohtonă, subvenţionată de stat cu 1 leu pe kg, merge foarte bine în construcţii, în locul polipropilenului, a vatei de sticlă, deci ar trebui să existe interes din partea constructorilor. Am întrebat un constructor din Tulcea dacă a auzit că poate termoizola cu lână de oaie în loc de sintetice şi îl costă mai ieftin. Nu a auzit, dar că o să se intereseze. Ce avem în judeţ cu acest program de valorificare a lânii, va fi el viabil, ajută cu ceva ciobanul, constructorul?

Ciobănaş cu vreo 3.000 de oi. Programul rentează pentru un crescător cu asemenea efectiv. De la 3.000 de oi el poate obţine cel puţin 9.000 de kg de lână. Dacă depune dosarul la Direcţia Agricolă şi îndeplineşte toate condiţiile cerute, poate primi 9.000 de lei, ca subvenţie. Nu-i puţin, cu aceşti bani ciobanul îşi scoate cheltuiala pe tuns. Şi sunt câţiva mari crescători de oi la noi în judeţ, cum sunt sibienii în Deltă, cu efective de câte 9 – 10.000 de capete.

Pentru aceştia, Programul de subvenţio­nare a lânii cu 1 leu per kg, este de interes, se adună o sumă frumuşică, oricum un plus la suma obţinută din vânzare. Aceşti câţiva au vândut legal, au depus dosarul de subvenţie la Direcţia Agricolă. Pentru restul ciobănimii, d’ alde 100-200 de oi, şi aceştia deţin ponderea în zootehnia tulceană, Programul nu rentează.

E greu de crezut că pentru 300 – 600 de lei, un fermier s-ar zbate atât să adune hârtii la dosar, să bată drum să-l depună, la Direcţia Agricolă, să fie verificat la efectivul de acasă. Iar pentru cei cu mai puţin de 100 de oi cu lâna aferentă, nici nu se mai pune problema. Mai mult decât atât, în tot judeţul există un singur centru de colectare a lânii, la Baia; care eliberează adeverinţă pentru cantitatea de lână predată. Cvasimajoritatea fermierilor care găsesc, totuşi, un cumpărător, o vând la negru în alte judeţe, fără chitanţă pentru că asta e condiţia să i-o cumpere samsarul, cu 2 lei kilogramul. Or, fără chitanţă, document din care să rezulte cantitatea vândută, Direcţia Agricolă nu primeşte dosarul, deci omul ratează leul lui Daea.