Silviu Prigoană (îl ştiţi, ăla negru de respiră greu dintre gunoaiele care l-au îmbogăţit şi care-i ta-su lu’ Maximus şi al lui Honorius) are două idei bune, chiar dacă destul de fixe: impozitarea bisericii (plus tăierea fondurilor de la buget pentru culte) şi legalizarea, deci implicit şi impozitarea, prostituţiei.
    Amândouă iniţiativele n-aveau cum să nu se lase cu nemulţumiri, ofuscări şi comentarii ultragiate. Oiţele blajine ale Înalt Prea Fericitului Manager Daniel au sărit de coadă în sus cum că impo­zitarea BOR ar fi blasfemie.
    Că nu contează faptul că Biserica ortodoxă stăpâneşte averi de peste 3 miliarde de euro, căci acestea i-au fost lăsate de Dumnezeu şi Duhul Sfânt, iar în Noul Testament nu se vorbeşte nimic de impozite. E adevărat, putem spune noi, dar tot în Noul Testament nu se pomeneşte nimic nici de preoţi care se dau cu Mercedesul ultimul răcnet printre enoriaşii muritori de foame şi în aceeaşi sfântă carte este descris cu lux de amănunte episodul în care Iisus intră în templu, pentru a-i izgoni pe zarafii şi negustorii care îşi derulau afacerile acolo, strigându-le: „Scris este «Casa Mea casă de rugăciune se va chema», însă voi aţi făcut dintr-însa o peşteră de tâlhari!”. BOR stăpâneşte azi mii de hecatre de pădure, terenuri nenumărate, imobile, hoteluri, ba chiar şi un trust de presă. Pentru nimic dintre
acestea nu plăteşte vreun leu impozit, ba mai şi stă cu mâna întinsă la statul român, aşteptând 400.000.000 de euro pentru construirea megalomanicei Catedrale a Mânturiii Neamului. Dacă am fi Republică Orotdoxă, biserica ar fi totuna cu statul, aşa cum se întâmplă în Iran, în Mauritania sau în alte ţări vestite pentru nivelul avansat de democraţie şi civilizaţie. Dar, din câte îmi amintesc eu, suntem încă un stat laic, iar biserica şi clerul nu ar trebui exceptaţi de la
re­gulile la care se supun toate firmele şi toţi cetăţenii ţării. Biserica vinde diverse lucruri fără a vărsa la buget TVA sau alte taxe. Pentru şcoli şi spitale se plăteşte impozit pe teren şi pe construcţie, pentru biserici nu. Gândiţi-vă bine, înainte de a acuza de blasfemie:
po­sesorii unei averi de peste 3 miliarde de euro se înghesuie alături de adevăraţii amărâţi la firimiturile din bugetul de stat, buget la care ei nu cotizează, iar actele de caritate şi le finanţează tot din cutia milei. Dacă ar face asta un om de afaceri, toată lumea ar cere imediat lapidarea sa în piaţa publică.
    Cea de a doua iniţiativă prigoniană este la fel de expusă controverselor, dar, raţional judecând, doar pudibonderia excesivă şi reacţiile furibunde ale aceleiaşi biserici au împiedicat statul să legifereze  şi să impoziteze prostituţia. Existenţa ei nu poate fi nici negată şi nici combătută. Poliţiştii nu mai prididesc fie cu amendarea păcătoaselor, fie cu valorificarea farmecelor acestora. Fenomenul a căpătat amploare în ultimii ani, dar şi noi am mai crescut şi ar fi cazul să acceptăm inevitabilul: decât să umblăm după potcoave de cai morţi, mai bine impozităm ceea ce nu putem interzice. E drept, punerea sfinţilor părinţi pe picior de egalitate cu curvele e făcută cam abrupt şi, poate, oleacă inoportun. Deşi, dacă ne gândim bine, şi unii şi altele îţi cer banii înainte.

Comentarii (1)

...
scris de marko, septembrie 08, 2010

Interesant articol. Cred ca aveti mare dreptate!

• 
• +0
• 
•