Încă mai era ceva din zăpada ultimei ierni când Nicolae Ariton a ieşit aproape pe nesimţite din complicaţiile sofisticate ale blogului său ca să se-ncurce printr-o podgorie misterioasă de pe la Sarica. Pe acolo şi prin presa de acum vreo 120 de ani l-a căutat cu lumânarea pe marele tâlhar Simion Licinski.

Ca mai toate cărţile autorului, „Tulcea sub banditul Licinski (1887 – 1890)” alunecă de la fapte reale sau pe cât se poate de verificabile la supoziţii menite să umple golurile de informaţie şi să ajute la desenarea unui portret cât mai apropiat de original, chiar cu ajutorul unor tuşe fantastice. Primul „Capitol”, „Prinderea banditului Licinski”, explică în mare măsură cum precaritatea mijloacelor de comunicare, diletantismul gazetarilor şi apetitul pentru fabulaţie al acestora au obturat aflarea, apoi publicarea adevărului.

Autorul însuşi recunoaşte că „Exotismul Dobrogei, originea lui Licinski, atacurile sale de unul singur şi, mai ales, presa vremii, l-au transformat pe tâlharul tulcean într-un personaj care a depăşit în multe privinţe realitatea. … În aceste condiţii, Simion Licinski a devenit atât de celebru, încât chiar el a început să creadă că e extraordinar. … Iar ziariştii au reuşit performanţa să-i creioneze un portret de bandit modern, adaptat peisajului naţional, o combinaţie de haiduc şi gangster american, înarmat până în dinţi, uşor cochet, cu tot felul de lănţişoare de aur legate de cartuşieră şi de patul armelor. … În concluzie, aveţi posibilitatea să lecturaţi o carte dedicată unui tâlhar la drumul mare, Simion Licinski, jumătate personaj real, jumătate creaţie jurnalistică, interesant prin unele aspecte ale vieţii sale, având meritul ca prin faptele sale, povestite în jurnalele vremii, să facem cunoştinţă cu viaţa Tulcei şi cu tulcenii adevăraţi din perioada 1887 – 1891”.

Care este plus – valoarea adusă, în cazul acestui personaj, de prezenta carte, faţă de altele (cum sunt cele ale lui Ilie Ighel Deleanu, „Banditul Simion Licinsky” şi „Moartea banditului Simion Licinski. Roman criminal”, publicate în 1890 şi 1891 la Editura Librăriei H. Steinberg, Bucuresci, sau mult mai recenta „Legende tulcene de altădată: Terente, Cocoş, Licinski. File de istorie locală”, Ed. Karograf, Tulcea, 2015), asta rămâne să apreciaţi singuri.