psiho„Nici de ceea ce nu ţi-e frică nu scapi”

Mergi prin viaţa ta, fără o ţintă precisă. N-ai mari aşteptări, ci pur şi simplu te plimbi, să vezi cum mai are de gând universul să glumească la adresa ta. Şi, la un moment dat, universul ţi-l trimite pe Dorel. Pare un băiat de treabă, doar că, parcă, îi lipseşte norocul. Nu contează în ce calitate ţi-l trimite. Să zicem că joacă rolul unui coleg de birou, mai încet la minte. E băiat bun, dar cam mototol. Ceilalţi colegi fac mereu mişto de el, îl iau peste şi pe sub picior, îi fac glume dintre cele mai nesărate. Că peste tot prin regnul nostru de animale, ăla care se crede puternic îl calcă pe cap pe cel mai pricăjit. Aşadar, te simţi cuprins de milă. Sau, mai bine, să-i zicem compasiune, că mila, cică, îl umileşte pe ăla pentru care o simţi. Aşa, dacă schimbi cuvântul, gurile ipocrite te plasează pe poziţia privilegiată de bun samaritean. Cum spuneam, nutreşti compasiune la adresa lui Dorel, dar el nu-i acasă. E, ca să zic aşa, mai mereu plecat. Şi tu, după cum voi încerca să demonstrez, te cam duci după el.

Delia Curteanu, psiholog

Dacă aveți întrebări pe care vreți să le adresați psihologului, îi puteți scrie direct pe adresa de mail: deliacurteanu@yahoo.ro

site: http://www.psihoterapiecusens.ro

Citiți amănunte în ediția tipărită a cotidianului Obiectiv!