În prima parte a anului trecut, atunci când tema revizuirii Constituţiei dădea frisoane formaţiunilor politice, în Partidul Naţional Liberal era majoritar curentul potrivit căruia ţara noastră să devină parlamentară, iar preşedintele ei să fie ales de către Parlament.

Şi la începutul lui iunie 2014, unul dintre candidaţii la preşedinţia partidului, Ioan Ghişe, propunea ca republica să fie parlamentară, şeful statului urmând să fie ales pentru un mandat de şase ani şi cu funcţie de reprezentare.

Preşedintele României trebuie să fie ales uninominal, de către electorat, „din cauza faptului că, din păcate, în acest moment, clasa noastră politică nu este pregătită pentru a asigura o independenţă şi un climat democratic – în parametri normali şi europeni – în Parlamentul României”, a declarat deputatul Octavian – Marius Popa. Sigur, ideală este persoana care, de la înălţimea primei funcţii în stat, să medieze şi să restabilească uneori lucrurile, atunci când Parlamentul ar legifera abuziv, una dintre atribuţiile preşedintelui fiind acela de a retrimite Legislativului, spre reexaminare, proiecte de legi. În câteva cuvinte, riscurile democraţiei ar putea fi contrabalansate de „un adevărat” preşedinte „echidistant” al României, prin presiunile legale pe care le poate exercita.