Interviu cu Nicoleta Partebună, directorul Şcolii „Alexandru Ciucurencu” şi profesor de religie

Nicoleta Partebună este noul director al Şcolii „Alexandru Ciucurencu”, una dintre cele mai prestigioase şcoli din Tulcea, şi este la bază profesor de religie. Consideră că elevii pot face performanţă dacă lucrează în plus acasă şi sunt foarte atenţi la ore. De asemenea, crede că părinţii sunt mult prea permisivi cu cei mici şi că în familie ar trebui să existe valori puternice pe care copii să le respecte.

Reporter: Este știut faptul că Școala „Alexandru Ciucurencu” este una dintre cele mai bune, dacă nu cea mai bună şcoală gimnazială din Tulcea. Care este secretul?

Nicoleta Partebună: Secretul, dacă îl putem numi aşa, este că profesorii îşi dau tot interesul ca elevii să fie cu adevărat bine pregătiţi. Se fac ore suplimentare cu elevii care într-adevăr pot mai mult şi merg la concursuri, iar aceste  pregătiri se fac fără ca profesorii să fie plătiţi pentru aceste ore suplimentare. În rest, este parcursă programa obligatorie cu toţi copiii şi sigur, aceste rezultate vin şi în funcţie de munca elevului. Orele suplimentare, care se stabilesc de comun acord cu copiii adică o oră- două pe săptămână, se organizează în special atunci când sunt anunţate concursuri şcoare sau olimpiade şi profesorii şi le planifică din timp. De asemenea, se fac ore suplimentare cu elevii care sunt în clasa a VIII-a şi care vor să participe la pregătiri, în special la Matematică şi la Română, iar asta fără ca profesorii să fie plătiţi în plus. Există un grafic cu zilele când se fac pregătirile şi cu profesorii care fac aceste pregătiri. Din păcate, nu putem să îi recompensăm pe profesori pentru efortul lor, dar să spunem că au o satisfacţie mare când văd că elevii lor au luat note mari la examene sau la concursuri.

Rep.: Care sunt condiţiile ca un copil să facă performanţă?

N.P.: În primul rând, copiii trebuie să fie atenţi la ore şi să muncească suplimentar acasă. Dacă are temă, să-şi facă tema, iar dacă nu are teme, să facă în plus faţă de ceea ce i s-a zis la şcoală. deci trebuie să lucreze pentru că mulţi se limitează la temele pe care le dau profesorii şi, dacă vor să aibă performanţe, ei trebuie să muncească în plus. Este importantă şi metoda de predare a profesorului şi cât de bine se face înţeles la clasă, iar el trebuie să revină asupra informaţiei pe care o transmite elevului atât cât este nevoie. De asemenea, acolo unde se implică şi părinţii, se vede şi mai bine pentru că dacă părinţii au alte interese decât şcoala, atunci iar nu merge.

Rep.: Cât de permisivi trebuie să fie părinţii cu copiii lor? Unde ar trebui să fie graniţa dintre libertatea copilului şi exigenţa părinţilor?

N.P.: Din ce am constatat, părinţii mi se par mult prea permisivi şi din păcate, pentru unii părinţi, copiii au devenit un fel de idoli. Pentru că în loc să facă copilul ce vrea părintele, sunt mulţi părinţi care se învârt în jurul copilului, fără să ţină cont că nu este bine pentru cel mic, sau că nu este sănătos. Foarte rar se întâmplă ca în familie să existe nişte valori, nişte principii, care să fie transmise copiilor. Acum mi se pare că cei mici fac ce vor din părinţi. Echilibrul din familie este foarte important pentru succesul copiilor de acum şi de mai târziu. Noi spunem de multe ori că îi educăm pe copii, dar ar trebui să fie şi o şcoală a părinţilor pentru că şi ei au nevoie de nişte sfaturi, de îndrumări. Noi îi mai chemăm la şcoală şi stabilim nişte teme şi discutăm, dar nu putem să chemăm peste 1000 de părinţi la şcoală. Eu sunt profesor de religie şi le spun că fiecare familie ar trebui să aibă un preot duhovnic, sfătuitorul familiei, cu care să discute şi bucuriile şi necazurile, să se spovedească şi cred că astfel s-ar putea schimba lucrurile în bine într-o familie şi, evident, copiii ar fi mai ascultători. Până la urmă valorile din creştinism sunt foarte importante ca şi învăţătura Mântuitorului nostru Isus Hristos şi aici, în şcoală, se lucrează şi cu sufletul omului.

Rep.: În ce moment devine nociv Internetul sau calculatorul pentru copii? Ce ar trebui să facă părinţii atunci când cei mici vor să stea foarte mult la calculator?

N.P.: Tot ce este fără măsură, este dăunător. Deci şi aici trebuie să fie o măsură şi depinde ce măsură au părinţii şi dacă există. A fost un proiect „Calculatorul, prietenul copiilor”, iar eu cred că nu este deloc un prieten pentru că nu ştiu cât de folositor le este. Unii uită să scrie, sau să socotească pentru că apelează tot timpul la acest instrument. În al doilea rând, nu este sănătos pentru un copil să stea la calculator şi cred că mai mult de o oră-două pe săptămână, la sfârşitul săptămânii, ar fi suficient pentru el. Ei spun că îşi iau informaţiile pentru şcoală de pe calculator, dar nici un profesor nu le cere asta pentru că manualele sunt foarte suficiente şi apoi există cărţi pe care le pot lua de la Bibliotecă. Cel puţin cei de la gimnaziu nu au nevoie de informaţii de pe calculator pentru că ceea ce li se dă la şcoală este suficient. Noi, ca profesori, ne putem folosi, ca material didactic de anumite hărţi, dacă vorbim de geografie, şi la alte câteva materii, dar copiii nu au nevoie. Eu i-aş îndruma să folosească mai mult cărţile şi mai puţin Internetul. Ei le spun părinţilor că li se cere la şcoală, dar nu este adevărat şi părinţii ne acuză că le dăm prea mult de lucru şi aşa mai departe. Din păcate, părinţii îi cred.

Rep.: Cum sunt copiii de astăzi, faţă de cei din generaţiile mai mari? Ce le lipseşte copiilor de acum şi ce au în plus?

N.P.: Pe de o parte, eu îi compătimesc, având în vedere influenţele negative foarte multe care vin din societate şi de multe ori mă întreb ce aş fi făcut eu dacă în vremea copilăriei mele aveam acces la această tehnologie şi la atâta divertisment. Pe de altă parte, fiecare copil trebuie să îşi vadă interesul şi să se gândească unde vrea să ajungă, trebuie să discearnă şi să ceară ajutor atunci când are nevoie de el. În orice caz, copiii de azi au mult mai multe lucruri materiale faţă de generaţiile vechi, şi în schimb au mai puţină educaţie şi mai puţin bun simţ şi respect. Ei nu prea mai au valori pe care să le respecte. Deci această parte lipseşte foarte mult, deşi noi ne străduim să îi învăţăm să fie oameni responsabili. Din păcate, sunt probleme multe şi în familie şi foarte grele iar ei sunt derutaţi. Sunt copii care sunt în clasa a IV-a şi deja vin de la a cincea şcoală din cauza divorţului părinţilor sau din alte motive. Noi îi înţelegem şi sunt unii copii care au probleme mari în familie dar care învaţă foarte bine şi sunt educaţi şi sunt copii din familii bogate care crează foarte multe probleme părinţilor. Iar acest lucru se întâmplă din cauza lipsei de comunicare din familie. Părinţii de multe ori vor să compenseze absenţa lor cu lucruri materiale, ceea ce este foarte greşit şi în felul acesta îi pierd pentru că e nu-şi cunosc copiii.

Rep.: Cum comentaţi posibilitatea eliminării orelor de religie din programa şcolară?

N.P.: Am observat că, de-a lungul timpului, orele de religie au fost şi rămân o problemă pentru unii oameni. Noi am fost acuzaţi că am face prozelitism sau cine ştie ce îi învăţăm pe elevi, dar eu mă adresez unor creştini ortodocşi şi nu vorbesc despre o religie pe care numai eu o am. Şi spun că mă adresez unor creştini ortodocşi pentru că pe şcoală, din cei peste 1032 de elevi, doar maxim 10 au alte religii şi ei nu sunt obligaţi să vină la orele de religie. Musulmanii îşi lasă copiii să vină la oră, dar nu şi baptiştii sau iehoviştii, ei depun cerere şi există un cadru legal pentru asta. Deci nici nu poate fi vorba de o discriminare aşa cum se spune. Cultele recunoscute de stat pot să îşi facă orele lor de religie, însă nu s-a întâmplat asta. Dacă oamenii s-ar întoarce căre Dumnezeu s-ar schimba totul, iar oamenii ar trebui să cunoască învăţătura Mântuitorului Isus Hristos şi să o aplice. Schimbarea ar trebui să plece din cadrul familiei.