Lansarea romanului Elenei Netcu, „Legenda emirului Nogai”, a umplut alaltăieri până peste refuz Sala de conferinţe din incinta Bibliotecii Judeţene „Panait Cerna”, printre participanţi numărându-se multe persoane aparţinând minorităţii tătare din judeţul nostru, în frunte cu preşedintele Filialei Tulcea a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco – Musulmani din România, Reian Adilşah.

La prezidiu, alături de moderatorul evenimentului, scriitorul Mircea Marcel Petcu, şi de scriitoare s-au poziţionat dr. Victor Baumann, prof. Oana Gabriela Agache, prof. Mihaela Cernăţeanu şi scriitorul Tănase Caraşca, vorbitorii referindu-se la carte, la viaţa sau la bibliografia autoarei.

De pildă, istoricul Victor Baumann (s-)a întrebat de ce a fost ales acest subiect, răspunzându-şi singur că un mare scriitor pătrunde în tainele istoriei; istoricul s-a văzut obligat să distingă – din această „temerară încercare de a scrie un roman istoric” – între datele istorice şi povestea în sine, sfârşind – după ce a recunoscut talentul Elenei Netcu – prin a admite că „Legenda…” este, totuşi, un poem în proză.

Deşi aflată la a unsprezecea carte publicată, scriitoarea a cuvântat cu mare emoţie: „Această carte a însemnat o muncă de doi ani şi jumătate, iar în spatele ei se află o documentare puternică şi solidă. Romanul s-a născut sub «auspiciile» unui istoric, domnul Victor Baumann, pe care filologul de mine l-a solicitat mai mereu. Această carte s-a născut dintr-o nevoie interioară a mea de a reconstitui un spaţiu mitic, Isaccea, locul în care m-am născut şi în care, după ce am hălăduit prin lume, tot acolo m-am întors. Datele istorice împing ele însele epicul şi-mi duc mai departe povestea. Eu, autoarea, am plecat cu tătarii din inima Asiei, i-am îndrăgit şi, cu ei, am ajuns în Isaccea de altădată, atrasă de drumul lor iniţiatic… Cu cât pătrundeam mai mult în studiu, cu atât eram mai fascinată de istoria şi de destinul lor. … Am bucuria scrisului; am avut-o totdeauna, însă nu aveam timp. N-aş putea trăi fără scris. Am acelaşi entuziasm ca la douăzeci de ani, am aceeaşi bucurie”.

Un moment deosebit de emoţionant, care s-a lăsat cu multe aplauze, a fost cel în care Osman Farize, revendicându-se din grupul nogailor, a cântat în tătară.

Manifestarea a fost organizată de Editura LETRAS,  Asociaţia Scriitorilor „Aegyssus” Tulcea şi Biblioteca Judeţeană „Panait Cerna”.