Din ce în ce mai mulţi alegători se „racordează” la reţelele sociale, iar mijloacele de persuasiune se rafinează în ritm accelerat. Voi scrie azi despre două mecanisme practicate cu avânt pe Facebook, pe care le-am denumit eticheta silnică şi întovărăşirea la infinit.

Eticheta silnică. Un vicleşug de precampanie – sau „perioadă electorală”, cum cu umor nesimţit a denumit-o legiuitorul – e folosit zilele astea de politruci, fie ei activişti docili sau candidaţi avizi: etichetarea. Pentru vrute şi nevrute, pentru chestiuni arzătoare sau fleacuri seducătoare, ţi se lipeşte perfid eticheta.

Citiți amănunte în ediția tipărită a cotidianului Obiectiv!