O expoziţie de „Suprarealism pueril” a fost vernisată miercurea trecută la Casa Avramide. Autorul, Silviu Tudorof, este elev al Liceului de Arte „George Georgescu”, iar evenimentul a fost organizat de Complexul Muzeal de Patrimoniu Nord-Dobrogean, componentă a Institutului de Cercetări Eco – Muzeale „Gavrilă Simion”, şi liceul menţionat.

În emoţia de a vedea multă lume la vernisaj, directorul Liceului de Arte „George Georgescu”, prof. Mariana Pavel, a exprimat bucuria de a avea încă din clasa a V-a un astfel de elev care, an de an, a fost premiat la numeroase concursuri de specialitate: „Anul trecut, în «Şcoala Altfel», când a avut prima expoziţie în şcoala noastră, am fost uimită de lucrările sale. Recunosc că, până atunci, mai văzusem câteva lucrări, dar anul trecut am văzut lucrări extraordinare de grafică! Este clar cum îşi petrece timpul liber şi dă dovadă de foarte multă răbdare, migală, oferindu-ne astăzi aceste lucrări minunate!”. Familia să-l susţină în continuare, profesorii să-l formeze. Iar în demisolul Casei Avramide au fost prezenţi toţi profesorii lui Silviu: Claudia Pahon Grigore, Elida Buftei, Adrian Pal. De la fiecare a luat, cu siguranţă, câte ceva care, pentru ochiul avizat, se găseşte printr-o lucrare.

„Este un copil supus interiorului său, care câteodată îţi dă impresia că nu te ascultă”

Început cu voce tremurată şi terminat în lacrimi, cuvântul profesorului Adrian Pal a avut şi formule pline de fior, şi consideraţii tehnice. Echivalentul concertului elevilor talentaţi de la Secţia de Muzică este expoziţia personală

la Secţia de Arte Plastice, a spus profesorul, „numai că atât acolo, cât şi aici, principala întrebare este dacă ai cu ce, căci «cu cine» sunt destui. Acolo trebuie să execuţi o partitură mai ceva ca majoritatea colegilor, iar aici trebuie să depui un efort în plus, adică şi acasă, nu numai la şcoală, pentru a demonstra că acele calităţi native sau dobândite pot fi puse-n valoare şi apreciate şi de altcineva din jur”.

Vorbitorul a spus că, dacă acel plus vine şi din partea unor ore suplimentare (meditaţiile), la Silviu Tudorof nu e cazul, lucrările fiind roadele lucrului făcut singur acasă. Dacă, la prima vedere, expoziţia pare „puţin mozaicată”, fiind formată din studii, desene, compoziţii, picturi, toate acestea sunt legate nu prin tehnica de lucru, ci din modalitatea de a „vedea” compoziţia şi de a se exprima pe hârtie sau alt suport.

„Vom descoperi un Maurits Cornelis Escher în multe dintre compoziţiile expuse aici, nu neapărat influenţa, dar lăsându-se puţin condus de acest mare grafician. Vom descoperi în ultima perioadă a acestui an compoziţii în culoare, dar care nu abandonează linia – suprafaţa pe care le aranjează într-un mod cu totul diferit, însă cu influenţa din arta abstractă, să zic cu un Paul Klee. Sunt comparaţii cu mari artişti, dar Silviu şi-a construit o personalitate aparte. Sunt convins că va pleca de la această şcoală, iar eu voi rămâne cu foarte multe enigme nedezlegate. Este un copil supus interiorului său care câteodată îţi dă impresia că nu te ascultă. Dar, de fapt, el este un ascultător, un băiat civilizat! Tot ce vedeţi aici pe simeze e lucrat acasă, de unul singur, nu reprezintă teme şcolare”, a adăugat Adrian Pal. Sub aceste auspicii, talent şi seriozitate, tânărului de numai 16 ani i s-a prezis un viitor luminos.

„Lucrările lui Silviu Tudorof celebrează imaginaţia!”

Chemat pentru neutralitate cu doar câteva minute înainte de vernisaj, lăsat câteva clipe să proceseze imaginile, profesorul Ion Dore le-a spus participanţilor că expoziţia lui Silviu Tudorof „celebrează imaginaţia”. Cunoscător, absolvent de Arte Frumoase, a preţuit lucrările tânărului în termenii elogioşi, anume că „e o întâlnire cu ceea ce au realizat mulţi artişti după o maturitate de mulţi, mulţi ani, fructul unei însemnate maturităţi. Ar fi suficient să mă gândesc la un personaj dintr-o piesă de teatru, «Peer Gynt», a lui Henrik Ibsen, care personaj călătoreşte. Silviu Tudorof călătoreşte şi el, trăgându-şi sevele din locuri importante, cum ar fi piramidele egiptene. «Elamnul» său este Silviu care absoarbe energia piramidelor, ştiind că acolo gestează imaginaţia pe care apoi o transfigurează artisticeşte în grafică şi pictură într-un mod, cum spuneam, fabulos. Peer Gynt călătoreşte în Orient, iar acolo e un cadru scenografic pe care-l descrie Ibsen şi care include piramidele, Sfinxul. «Elamnul» lui Silviu, însă, pătrunde în substanţa materiei unor fiinţe, somându-te să-ţi imaginezi şi, dacă reuşeşti, să ieşi infinit mai bogat decât atunci când atunci când ai păşit în această galerie. Am aflat că Iona era un soi de argonaut, că «Balemna» călătorea în hiperspaţiu. Asta face Silviu: într-o zonă de detaliu deschide un alt univers. E fabulaţie, e energie, rar întâlnite la artişti de prestigiu. Fac o comparaţie cu suprarealistul român Victor Brauner pentru că mă frapează acelaşi tip de imaginaţie. Dar Silviu te ispiteşte să-l cercetezi; te uiţi la lucrări, apoi la fiinţa lui. Transmite o enigmă care are izvor în interiorul său «tapetat» cu multe cunoştinţe din istoria artelor, care-i este la degetul mic. E o lucrare în care «Sfânta Tereza» a lui Gian Lorenzo Bernini se metamorfozează într-un alt soi de spirit surprinzător şi extrem de ofertant pentru gândirea celui care vrea să se pătrundă de acest spirit. E un moment de minunată întâlnire cu spiritul, ceea ce nu se petrece des. Sunt surprins şi tulburat de dibăcia tehnică şi meticulozitatea autorului. Şi eu am cochetat cu gravura, cunosc cât de cât tehnicile gravurii, drept care apreciez asiduitatea şi aplecarea lui Silviu asupra formei dezvoltate prin intermediul tehnicii. Sau tehnica aplicată unor forme. Autorul ne propune un joc permanent, dar totul are ca substanţă energia lui, precum şi imaginaţia sa. Am mare încredere că Silviu Tudorof va fi un mare, mare artist care va celebra, dincolo de aşteptări, imaginaţia!”.

„Silviu este definiţia performanţei!”

La rândul său, profesorul Elida Buftei a apelat la latura umană, după vorbele sale, recunoscând că e mai emoţionată decât expozantul şi adunând „ca o cloşcă toată emoţia autorului! Ne transmiţi, Silviu, foarte multe prin sufletul tău bun şi cald. Eşti un tânăr excepţional. Mie nu-mi vine să cred că este atât de tânăr: lucrările lui dovedesc o măiestrie (tehnică) deosebită datorată lucrului la şcoală, acasă, dar şi la Palatul Copiilor, în activitate extraşcolară. Aici «munceşte» aceleaşi teme care sunt pentru cu totul alte concursuri. Pentru mine, Silviu este definiţia performanţei. Cât despre titlul expoziţiei, «Suprarealism pueril», spune mult despre stilul său de lucru. Tuşa lui delicată, dar precisă, plus atenţia aparte spre detaliu dau verosimilitate curentului în sine. Exact aşa cum aceste expoziţii ale lui (mă refer şi la acea anterioară) îi creionează un viitor artistic mai mult decât previzibil!”.

* * *

Conştient de însemnătatea evenimentului pentru cariera sa de artist, Silviu Tudorof a declarat importanţa profesorilor îndrumători în realizarea expoziţiei. A mulţumit sponsorilor, gazdelor, familiei şi prietenilor.

În definitiv, nici nu mai avea nevoie de vorbe. Cine vrea să-l cunoască, să-i cerceteze expoziţia care e deschisă până pe 30 aprilie.

P.S. Cât despre acel „M” neavenit din titlu, curioşii să citească atent numele exponatelor şi să-l întrebe ce e cu invazia acestei litere.