Patrick André de Hillerin: Domnule guvernator, cât timp aveți de când ați fost numit în această funcție?

Mălin Mușetescu: Două luni și jumătate, aproape trei luni. Timp în care mi-am propus să evaluez starea reală, și în cadrul instituției, și afară, „în baltă”.

PAH: Nu cunoșteați situația din „baltă”?

MM: Situația din „baltă” o cunoșteam foarte bine și am asistat la evoluția ei de aproape un sfert de secol, dar era foarte important să o cunosc și ca administrator. Lucrurile sunt puțin diferite – nu mult – față de ceea ce știam, dar acum am acces la mai multă informație și știu și lucruri pe care înainte doar le bănuiam.

PAH: Aveați niște proiecte, niște planuri, atunci când ați venit? S-au modificat ele după această perioadă de aprofundare a cunoștințelor despre Deltă?

MM: Nu s-au schimbat, dar pot spune că acum sunt mai bine conturate. În primul rând, dacă mai era nevoie (dar nu era), mi-am dat seama, eu, care sunt un ecologist convins, că nu poți să protejezi Delta Dunării fără să ai în centrul acestei activități omul, localnicul din Deltă. Pentru că noi suntem o rezervație a biosferei, iar cea mai importantă componentă a biosferei este, desigur, omul. Sigur, suntem o rezervație, deci nu putem să facem chiar orice, avem reglementări stricte, dar acestea nu trebuie să nedreptățească omul.

Cea mai importantă resursă a Deltei este, în momentul actual, peștele. În jurul acestei resurse se învârte tot. Iar pescarul, pescarul comercial, trebuie să fie în centrul acestei probleme existențiale a Deltei Dunării. Nu putem să facem protecție fără ca oamenii care trăiesc în această arie protejată a naturii să aibă un trai decent și fără să aibă alternative. Pescarul comercial din Delta Dunării este nucleul uneia dintre preocupările noastre principale și credem că trebuie să creăm cadrul pentru ca pescarul să-și poată valorifica producția cu plus valoare. Să poată vinde peștele la prețul pieței, de exemplu, sau produse din pește cu valoare adăugată mare.

PAH: Este o schimbare de filosofie. Sunteți primul guvernator, după o lungă perioa­dă, care puneți în centrul preo­cupărilor ARBDD omul. Iar asta ar putea necesita schimbări de legislație. Aveți sprijin în acest sens?

MM: Da. ARBDD nu are inițiativă legislativă, dar avem tot sprijinul Secretariatului General al Guvernului, de care, mai nou, aparținem, așa cum aveam și sprijinul Ministerului mediului, anterior. Actuala administrație este hotărâtă să facă, în sfârșit, lucrurile să funcționeze așa cum ar trebui, în interesul oamenilor.

PAH: Ce modificări legislative aveți în vedere?

MM: În primul rând, legat de această problemă a pescarilor comerciali din Deltă, am vrea să înaintăm o propunere legislativă care să permită pescarilor să comercialize direct peștele (vom vedea ce cantități, zilnic, dar în niciun caz doar cinci kilograme pe zi, cum au voie mai nou) pe piața locală a peștelui. Desigur, astăzi, legal, nu există nici măcar o piață locală a peștelui. Este aberant ca în pensiunile din Deltă să mănânci pește cumpărat de la supermarket. Sigur, cei care dețin pensiuni se pot duce la cherhana. Dar cei din Mila 23, de exemplu, trebuie să se ducă la Crișan. Peștele este plimbat fără rost, în loc să fie comercializat local, rapid, eficient și cu valoare adăugată pentru pescar, nu pentru angrosiști. Trebuie, cumva, să ne întoarcem la tradițiile locului și să creăm cadrul legal prin care să susținem toate activitățile tradiționale din Delta Dunării.

Acționăm, în zona aceasta, în strânsă legătură și cu autoritățile locale, dar și cu cei implicați în GAL-uri și care au drept preocupare impulsionarea activităților tradiționale și creșterea standardului de viață al populației locale.

Cred că o piață locală  și legală, insist pe aceste două aspecte, a peștelui ar aduce numai beneficii oamenilor din Deltă. De la pescar și până la pensiunile tradiționale, care ar putea fi aprovizionate legal cu produse locale.

PAH: Nu e o schimbare prea bruscă a viziunilor asupra protecției mediului?

MM: Nu, pentru că nu poți face protecția mediului, repet, având împotriva ta 14.000 de oameni. Nu sunt adeptul măsurilor punitive extreme, care ajung să nu aibă aplicativitate. Dacă noi interzicem oamenilor să recolteze peștele, iar ei nu au din ce trăi dacă nu recoltează peștele, atunci îl vor recolta oricum, cu toate riscurile pe care le presupune acest lucru.

Unul dintre principalele mele scopuri de când am fost numit guvernator este să apropii Rezervația de oameni și de autoritățile locale. Sunt în permanentă legătură cu primarii, cu consiliile locale și cu Consiliul Județean și aflu, mereu, care sunt problemele reale ale oamenilor. Nu mai vreau să creadă cineva că interesele rezervației sunt în conflict cu interesele oamenilor și ale autorităților locale.

PAH: O astfel de măsură n-ar duce la creșterea evaziunii fiscale, dacă pescarii ar vinde direct?

MM: Nu, din contră. Pescarii oricum plătesc anual sume, uneori mari, pentru ceea ce recoltează. Prin apariția unei piețe locale de pește am și fiscaliza întreaga cantitate recoltată, căci nimeni nu s-ar mai expune să recolteze la negru dacă o poate face legal, și, în plus, am și reduce presiunea asupra resursei naturale. De ce să pescuiești trei tone de pește pe care să-l vinzi cu 3 lei pe kilogram, când poți avea rezultate mult mai bune pescuind doar o tonă pe care să o vinzi cu 20 de lei pe kilogram. Nu trebuie să rezolvăm problemele prin controale inefi­ciente, dosare penale și pușcărie, ci prin modul în care localnicii își pot asuma legătura cu natura și cu resursele naturale.

PAH: Am vorbit despre oameni. Vorbim și despre mediu?

MM: Despre mediu putem vorbi doar în strânsă legătură cu activitățile umane, pentru că activitățile umane sunt, până al urmă, cea mai mare amenințare la adresa ecosistemelor. Am să vă mai dau un exemplu de activitate umană care exercită presiuni asupra resursei piscicole: pescuitul sportiv.

Avem mulți pescari sportivi care nu respectă regulile și care opresc mari cantități de pește. Astăzi, regula spune că un pescar sportiv poate păstra 5 kilograme de pește pe zi de sejur în deltă. După zece zile pleacă acasă cu un sac de pește. Eu aș vrea să schimbăm acest lucru, iar pescarii sportivi să nu mai poată păstra decât 5 kilograme pe sejur, dar numai din anumite specii de pește.

La speciile importante de pește trebuie să se aplice sistemul catch & release, eliberarea peștelui. Pescarul sportiv care vine în delta Dunării trebuie să înțeleagă că nu e cherhana ambulantă și că a venit în Deltă să facă sport. Iar sportul asta presupune, eliberarea peștelui.

PAH: Sună foarte frumos, dar cum se poate controla această activitate pe un teritoriu imens, cum este cel al Deltei Dunării?

MM: Avem un corp de control care, spre deosebire de mulți dintre anii anteriori, are tot ce-i trebuie pentru a-și face treaba. Singura naostră problemă este că, pe alocuri, activitatea noastră nu este foarte eficientă și că, probabil, avem și uscături în activitatea asta anti-braconaj. Din păcate.

Dar vom înființa foarte curând un corp de control mobil, care va fi în directa subordine a guvernatorului și care va avea misiuni ce vor fi cunoscute doar în momentul în care se pleacă pe apă, pentru a micșora posibilitatea scurgerilor de informații. Printre altele, aceste controale inopinate vor avea drept scop și controlarea oamenilor noștri, pentru că din teren vin foarte multe acuze că ar exista o pactizare a oamenilor noștri cu braconierii. Fără dovezi, însă, acestea rămân doar acuze, pe baza cărora nu putem fonda nicio măsură. Am netezit relația cu toate instituțiile implicate în combaterea braconajului și acestea ne oferă acum tot sprijinul. Nu pot decât spera că va crește și eficiența în impunerea respectării legii.

PAH: Mai sunt multe subiecte de atins, dar putem amâna asta pentru săptămâna viitoare? Dacă mai rezistați în funcție până săptămâna viitoare. În Tulcea deja se pariază că veți bate recordul de doar patru luni la cârma rezervației, ocupând această funcție chiar mai puțin de atât…

MM: Eu joc până în ultimul minut de meci. Când aud fluierul final, de-abia atunci ies de pe teren. Deocamdată nu fluieră arbitrul, ci doar câteva persoane ale căror interese sunt contrare intereselor oamenilor din Deltă.

(n.n.: Așadar, interviul continuă în numerele de săptămâna viitoare ale Obiectiv, cu discuțiile despre limitarea capacității motoarelor de barcă în anumite zone ale Deltei, cu problema plajelor din rezervație, proiectele europene ale ARBDD, frânele trase din interiorul organizației și alte aspecte ale activității ARBDD.)