Firul narativ se ţese în jurul personajului Aftinia – stăpâna casei, mereu nemulţumită de nora Anica, nevasta întâiului născut şi de fiii săi (Constantin, Culai şi Gheorghe). Aceasta reproşează tinerilor tocmai ceea ce ea, cu şireata isteţime şi mereu pusă pe sfadă, promovează prin propriul comportament: lenea în gospodărie.

Odată cu mariajul băieţilor mai mici, raportul de forţe scade în detrimentul soacrei, ajungându-se la punctul culminant: o mamă de bătaie binemeritată, urmare a unui acces de furie provocat.

Spre deosebire de finalul macabru din povestea cu acelaşi titlu scrisă de Ion Creangă, în textul propus deznodământul este fericit. Destinul soacrei nu este unul tragic.

Dupa corecţia administrată de nurorile sătule de traiul amar, după împărţirea averii, Aftinia este încredinţată ca va fi îngrijită pe măsura generozităţii de care, aparent, a dat dovadă.

Distribuție: Nelu Serghei, Irina Naum, Gabriela Ciolacu, Iuliana Melnic, Mihai Galatan, Cristi Naum, Costel Zamfir, Nicoleta Lungu.

Scenografia: Daniel Iacoblev Barău, coregrafia: Oana Lavinia Pisaroglu.