Atunci când a început deranjul “vestelor galbene” în Franța, reacțiile au fost împărțite. Unii n-au reacționat în nici un fel, alții au sărit rapid pentru a sublinia similaritățile dintre modul în care au intervenit jandarmii în Franța și modul în care au intervenit jandarmii la București, pe 10 august. Cei din urmă tot spun, de o săptămână și ceva, că modul în care au acționat forțele de ordine la Paris, de exemplu, este comparabil cu modul în care au acționat și la București. Gaze lacrimogene, tunuri cu apă, oameni bătuți. Ceilalți susțin, de când s-au dezmeticit, că situațiile nu se pot compara. Dar de ce nu se pot compara?

În primul rând, francezii au ieșit în stradă din motive economice. De ani de zile, nivelul de trai al francezilor scade, taxele cresc, prețurile cresc. Românii au ieșit în stradă – și pe 10 august, dar și în nenumărate alte rânduri – pentru apărarea unei abstracțiuni: Justiția. Atunci când le-au scăzut salariile cu un sfert și a crescut TVA cu 7 puncte procentuale, românii nu au ieșit în stradă. Așadar, românii sunt mai degrabă moblizați de cauze mari, importante, decât de traiul de zi cu zi. Deci nu ne putem compara cu francezii care protestează pentru meschinării atât de pământene.

Francezii au fost violenți, ceea ce justifica intervenția în forță a jandarmilor. Românii nu au fost violenți. Bine, au fost unii, niște grupuri organizate, care s-au infiltrat printre manifestanții de bună credință, pentru a provoca intervenția jandarmilor. Deci nici din punctul ăsta de vedere nu ne putem compara. În Franța au protestat în principal proletarii și clasa mijlocie de jos. În România au protestat numai elitele educate ale țării. Iar, nu suportă comparație. În Franța nu au fost aduși copii la proteste, pentru că se așteptau de la început ca protestele să devină violente. În România au fost aduși copii la proteste, deși erau semnale că acestea vor deveni violente. De aceea, Jandarmeria franceză nu a folosit gaze împotriva copiilor, în timp ce Jandarmeria română a făcut-o. Se poate compara asta?

În Franța, în Paris, în prima seară a protestelor, pe străzi se aflau între 2.000 și 3.000 de protestatari, iar forțele de ordine numărau cel puțin pe atât. În București, pe 10 august, în Piața Victoriei au fost peste 20.000 de oameni și cam 1.500 de jandarmi. La București a fost o disproporție a intervenției forțelor de ordine, diferență condamnată și în Parlamentul European, în timp ce la Paris a fost o luptă cinstită. Fără posibilitatea de a face o comparație. În Franța, multe dintre “vestele galbene” fac parte din diverse sindicate. În București, protestatarii sunt, de obicei, membri sau simpatizanți ai unor ONGuri cu idealuri mai nobile decât o pâine pe masă. Nu putem compara cele două poziții, fie și doar pentru simplul fapt că un sindicalist din ăsta francez poate câștiga cam 1.500 de euro pe lună, în timp ce un “coordonator de proiect” la un ONG bine plasat poate depăși ușor 2.000 de euro lunar.

Președintele francez a lăudat intervenția forțelor de ordine, în timp ce președintele român a condamnat-o. Nu putem compara, de asemeni, pentru că președintele francez e francez, președintele român, nu. În linii mari, cam asta e ideea de bază: nu ne putem noi compara cu ăia. Nu ne putem compara salariile cu salariile lor, deși prețurile sunt cam egale, pentru că această comparație dăunează mediului de afaceri. Nu putem compara legile noastre cu legile lor, pentru că, deși ale noastre sunt inspirate până la identitate din unele deale lor, ale noastre sunt făcute de penali, ale lor, nu. Nu putem compara Jandarmeria lor cu Jandarmeria noastră, pentru că a lor e lăudată de Macron, care e frumos, iar a noastră e condamnată de Iohannis, care e superb. Nu putem compara faptul că în Franța nu se acceptă blocarea circulației în Capitală cu faptul că la București nu sar accepta, pentru că la București se acceptă.

Chiar nu ne putem compara. Noi vrem o țară ca afară, dar nu o țară ca afară în care să muncim, ci una ca afară în care să fim în concediu și să nu fim obligați să ne supunem acelorași rigori ca localnicii. Nu vrem o țară în care să fim plătiți ca afară, dar să plătim și impozite ca afară, nu vrem o țară în care legea să se aplice chiar și pentru cetățeanul de rând cu aceeași rigoare ca și pentru hoții cei mari. Nu, noi vrem o țară ca afară, dar care să fie în mare proporție ca înăuntru. De aia nu putem face comparații corecte. Numai și numai de aia.

(Articol publicat în Cațavencii, nr 382 din 28 noiembrie 2018)