Zic cu mâna pe inimă că nu am citit nimic din ce a scris Chris Simion. Ştiu că e pluripremiată, polipublicată şi multimedaliată. Cu toate acestea, nu am citit nicio pagină, realitate cu care nici nu mă fudulesc, nici nu mă ruşinez.

De Bunavestire am venit la Casa „Avramide” pentru că romanului său, „40 de zile”, i s-a bătut o tobă foarte zgomotoasă. Curiozitatea era, aşadar, provocată.

Şi a venit Chris Simion. Pe un scaun înalt, cu lumina pe sine, vorbind la microfon, scriitoarea avea ceva simplu de împlinit: să rămână la înălţimea numelui său.

Citiți amănunte în ediția tipărită a cotidianului Obiectiv!