Avem un oraș frumos, ni s-a spus. Am putea transforma acest slogan (reușit) de campanie într-o oportunitate de dezvoltare a turismului de nișă. Suntem, din jocul întâmplărilor, doar un oraș de tranzit în drumul spre Deltă. Am putea deveni un oraș atrăgător prin el însuși, sau, mai bine zis, prin cel mai mare eveniment permanent pe care l-am putea organiza în Tulcea.

Tulcea ar putea găzdui

cel mai mare quest din istoria questurilor românești. “În căutarea orașului frumos” ar putea fi numele sub care turiștii, dar și localnicii, ar fi invitați să caute pe întreaga suprafață a Unității Administrativ Teritoriale nu vestigiile orașlui, ci frumusețea sa in integrum. Ar fi o provocare nesfârșită, atât pentru cei care n-au mai călcat niciodată pe aici cât și pentru cei care sunt îndrăgostiți de oraș de mai multă vreme. Ani de zile a rputea dura acest concurs și, oricât de mare ar fi premiul, am putea sta liniștiți, căci nu s-a decerna, deci am rămâne și cu banii.

Căutarea orașului frumos

ar putea începe de pe Babadag, de la intrarea în municiupiu dinspre Constanța/București. Ar fi o aventruă interesantă, mai ales dacă ești la volan. Lună de lună, săptămână de săptămână, drumul care coboară înspre centrul orașului se degradează văzând cu ochii, pipăind cu anvelopa. Anu trecut au mai fost tăiați din copaci, așa că orice căutător al orașului frumos se prinde repede că nu acolo îl găsește, printre dalele deformate ale aleilor dintre blocuri, printre mașinile parcate una peste alta, printre fațadele din ce în ce mai obosite ale blocurilor.

Dar la fel de bine ar putea începe căutarea și pe Isaccei, pe Păcii sau pe orice stradă ceva mai mare a municipiului. Pe variantă nu, că se lucrează. Adică nu se lucrează, dar să nu intrăm în amănunte.

Cu două săptămâni în urmă,

după conferința de presă în care se anunțau detaliile celei mai amri investiții de infrastructură din românia ultimilor ani, a plouat. E un fenomen natural absolut normal, nu e nimic spectaculos. În alte orașe. În frumosul oraș Tulcea este. Așa că, în loc să vedem la știri informații despre podul Tulcea-Brăila, am văzut imagini cu inundația aproape instantanee din capitala județului.
Se face atâta publicitate inundațiilor spontanee de la intrarea în Deltă și nu suntem capabili să stoarcem ceva din asta. Am putea trimite o ofertă comisiei de la Veneția să se relocheze la Tulcea. Oricum bătrânul oraș italian se scufundă, așa că avem un avantaj. dacă am ști să ne gestionăm inundațiile, n-am mai plânge după Raliul Deltei, căci am putea organiza, cusucces, curse de bărci rapide în chiar buricul târgului. Ar fi problema mirosului, e drept, dar numai sclifosiții strâmbă din nas când dă rahatul pe-afară în centru. Un product placement isteț pentru produse odorizante ne-ar umple de arome diafane și, de ce nu, și de bani.

Dar gropile, șanțurile,

gunoaile sunt prea mici pentru a fi cu adevărat frumoase. Promit, e drept, promit foarte mult, dar pentru ca o groapă să atragă turiști trebuie să aibă dimensiuni de vale, dacă nu chiar de canion. Pentru ca gunoiul să devină obiectiv e nevoie să depășească în înălțime Munții Măcinnului și așa mai departe. Ne grăbim. Nu avem timp să le vedem ajunse la dimensiunile astea, așa că ar fi mai bine să le astupăm, strângem, eliminăm. Am fi banali, dar funcționali.

Avem un oraș frumos,

dar a fost nevoie de un efort susținut, timp de aproape o săptămână, pentru ca zona lacului Ciuperca să arate așa cum ar trebui să arate, de fapt, în fiecare zi. Poate că o variantă ar fi să se organizeze zilele municipiului în fiecare zonă din oraș, prin rotație, săptămânal sau lunar. Poate că așa s-ar reface pavajul troturarelor, poate așa s-ar atrage fonduri europene pentru refacerea fațadelor, poate că așa s-ar asfalta acolo unde e urgentă nevoie. În definitiv, să nu ne cramponăm de anumite locuri. Se pot amplasa tiribombe și între blocuri, se pot întinde mese și grătare sfârâinde și în zonele mai defavorizate ale Tulcei, care n-au mai văzut ploitician la față din campania electorală. “Zilele itinerante ale Municipiului Tulcea”, iată un proiect transpartinic, la care ar adera și iubitorii de corturi.

Cu doar doi ani în urmă,

Tulcea devenise un focar de cultură în Dobrogea. Cultură și evenimente, care mai de care mia spectaculos. Dar, probabil, și periculos, altfel e greu de explicat de ce n-am reușit să păstrăm ce era bun din tot ce se întâmpla în oraș.

Sunt, desigur, multiple cauze care duc la creșterea și descreșterea rapidă. Entuziasmul ajută la creștere, dar nu este suficient pentru a împiedica descreșterea. E nevoie de viziune pe termen măcar mediu și de cooperare. Într-un oraș mic ai spune că e cel mai simplu să găsești oameni dispuși să coopereze pentru mai binele comunnității. Dar s-ar putea să fie doar o impresie, o iluzie. Acolo unde te aștepți să dai fie peste viziune, fie peste disponibilitatea la colaborare găsești, de multe ori, orgolii. Mărunte, inexplicabile, deloc aducătoare de glorie. Dar sunt și asta e tot ce contează. Dacă tot n-avem multe altele, măcar orgoliile să ne prisosească.

Avem un oraș frumos,

acest lucru e de necontestat.

Dar dracu’ știe pe unde l-am ascuns.