Pe 9 iunie 2018 a avut loc, la Tulcea, prima celulă de criză legată de pesta porcină africană. La acea dată, deja, focarele de PPA din Delta Dunării se înmulțiseră, iar epidemia dădea toate semnele că se va extinde rapid, nu doar în județul Tulcea, ci, dacă nu este bine ținută în frâu, mult mai departe. Toate informațiile obținute în acele zile au stat sub semnul sacrosanctului “off-the-record”, o chestie pe care ziariștii nu o încalcă decât atunci când decid să nu mai fie ziariști. Autoritățile nu au declarat nimic oficial timp de mai multe zile, proprietarii gospodăriilor afectate de PPA nu au declarat nimic, nici oficial și nici neoficial, iar presa locală a fost, multă vreme, singura care a știut și, atunci când a putut, a și publicat informații despre PPA, despre extinderea acesteia și despre evoluția, zi de zi, a bolii. Până de curând, informația reală, culeasă de la fața locului, nu a interesat aproape pe nimeni din presa centrală.

Pesta porcină africană nu era

un subiect pentru Cațavencii, pentru că nici măcar de investigat nu era nimic. Era, pur și simplu, o tragedie inevitabilă, asemeni dezastrelor naturale, de care ar fi trebuit să se intereseze presa mare, aia care spune că se ocupă de lucrurile care contează. Atunci când cineva va vrea să tragă linie, îmi vor sta alături apelurile făcute în privat către producători ai unor emisiuni informative, cât și apelurile publice, de pe Facebook, făcute către cei care se mai consideră jurnaliști și pretind că lucrează la cotidiene naționale.

Colegul meu de la Obiectiv Tulcea, Irinel Călin, a scris zi de zi, din iunie încoace, despre pesta porcină africană, având, probabil, cele mai bune informații despre extinderea bolii în județ, în timp real. Din păcate, n-a interesat pe nimeni informația bună, venită de la fața locului. Pentru că presa centrală, la fel de lipsită de viziune ca și politicienii pe care-i înjură zi de zi, a avut de dezbătut probleme mult mai mari, care s-au dovedit, uneori, inexistente. OUG-uri neconfirmate, cancanuri mizere, zbateri inutile, replici deloc memorabile, cam asta a fost agenda publică a României în ultimele două luni. Plus, desigur, nelipsita muie.

Ăstimp,

în sud-estul țării, un județ se confrunta cu cea mai mare problemă a sa din ultima perioadă. De fapt, ca să citez o voce oficială care-și va păstra anonimatul, “pesta porcină africană este cel mai mare dezastru care a lovit Tulcea de la al doilea război mondial încoace”. Am fost tentat să râd, crezând că este vorba despre o exagerare. Dar m-am abținut și bine am făcut. Pentru că nu era o exagerare. Absolut deloc.

Orice ar spune

sursele tabloidului Libertatea (deocamdată tabloid, până la proba contrarie), pesta porcină africană nu este o epidemie care să poată fi ascunsă timp de un an. Dacă existau focare de PPA în Satu Mare și Ceatalchioi în 2017, iar acestea nu ar fi fost eradicate la timp, atunci ne-am fi confruntat cu situația de azi încă din 2017, nu de-abia din iunie-iulie 2018. Din fericire pentru noi, focarele respective au fost anihilate prompt, iar boala nu s-a răspândit.

În iunie 2018, atunci când pesta porcină africană a apărut în județul Tulcea, această apariție nu avea nici o legătură cu focarele izolate și anihiliate în 2017.

Ucraina, țară în care PPA face ravagii de o bună bucată de vreme, a luat decizia de a împușca toți mistreții din sudul țării, aceștia fiind unii dintre factorii de răspândire a pestei. În momentul în care a început acțiunea de împușcare a mistreților în masă, parte dintre aceștia au trecut înot Dunărea, ajungând în Delta Dunării. Unii dintre ei erau purtători ai virusului pestei porcine africane. Chiar dacă au trecut Dunărea doar sub formă de leșuri, virusul s-a răspândit rapid, mai întâi în comunitățile izolate din Deltă și, apoi, în partea continentală. Unul dintre motive este modul nereglementat în care sunt crescute animalele în Deltă, căci, pe lângă porcii sălbatici, există și porci ai localnicilor, crescuți în semisălbăticie.

De la apariția PPA

în Deltă, au fost luate cam toate măsurile care puteau fi luate. Și, totuși, pesta s-a răspândit rapid, în doar două luni, atingând și județele Constanța, Brăila și Galați.

Filtrele instalate de autorități pe șosele sunt ineficiente, atâta vreme cât ele nu dezinfectază decât cauciucuri și tăblărie. Principalii purtători ai PPA au fost, în acest caz, oamenii, alături de animalele sălbatice. Oameni care, auzind că porcii vor fi omorâți și arși, au preferat să-i taie ei înainte, să-i tranșeze și să-i stocheze în congelatoare. Asta, chiar dacă porcii contactaseră deja virusul. Acesta nu este dăunător pentru om, iar credința populară e că, dacă-i mănâncă, nu fac nimic rău. Fac, pentru că în momentul în care vor scoate carnea din congelator vor reactiva virsului și-l vor duce mai departe, așa cum l-au dus, oricum, dacă el exista în gospodăria lor.

Singura soluție viabilă

pentru a opri pesta porcină africană să intre în România, după ce a parcurs, din 2006 și până azi, drumul din Georgia până în Ucraina și Moldova, era construirea unui gard între România și Ucraina plus Moldova. Așa cum vor să construiască bulgarii, cel puțin pe partea continentală a graniței.

Ar mai fi existat varianta ca județul Tulcea să intre în carantină totală din momentul depistării primului focar de PPA. Dar astfel de măsuri nu pot fi luate, deși, în cazul acestei boli, sunt singurele care ar fi funcționat eficient.

Desigur, PPA

a devenit subiect de aproximativ o săptămână, deși era subiect de acum două luni. Poate dacă ziariștii influenți ar fi preluat informația atunci și ar fi făcut gestul minim de a informa concret, spunând care sunt riscurile de la bun început, astăzi epidemia ar fi avut dimensiuni limitate. Dar, ce să vezi, altele erau preocupările.

Pesta porcină africană este un exemplu a ceea ce ar fi putut preîntâmpina presa dacă și-ar fi făcut datoria. Geronimo X, șeful ANSVSA, poate fi o miză de moment, dar nu se poate arunca vina doar în cârca lui și exclusiv în baza unor informații cu unică sursă. Dacă Libertatea, unul dintre cotidienele încă vândute masiv pe print, s-ar fi apucat să atenționeze populația asupra pericolelor la care ne expun pe toți continuând să-și apere porcii bolnavi, probabil că lucrurile ar fi stat altfel.

Dar să nu lăsăm interesul superior al comunității să ne strice o ulterioară investigație aducătoare de glorie.