PLEN CONSILIU JUDETEAN _* După mai bine de un deceniu în care administraţiei publice locale i s-a dat impresia de autonomie locală, iată că Legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, adoptată de Parlament şi trimisă spre promulgare preşedintelui României, chiar lasă la aprecierea autorităţii locale salarizarea * Stabilite până acum prin lege şi legislaţie subsecventă, salariile bugetarilor din administraţia publică locală ar putea fi aprobate de anul viitor prin hotărâre de consiliu, evident daca legea este promulgată şi nu este prorogată * Ani la rând, primarii s-au plâns că funcţionarii din primării sunt prost plătiţi şi, pe cale de consecinţă, slab pregătiţi profesional, iar când au avut şansa să le majoreze salariile, în baza unei Decizii a Curţii Constituţionale, majoritatea au refuzat asta * Primării cu posturi vacante versus primării cu plus pe organigrama prevăzută de punctul 1 din anexa la O.U.G. nr. 63/2010, aşa se face „autonomie locală” azi

Despre autonomie locală şi descentralizare se vorbeşte într-o veselie, dar deloc vesel, de mai bine de zece ani şi dacă administraţia publică locală a obţinut ceva în toţi aceşti ani, ei bine, de fiecare dată „autonomia” sau „descen­tralizarea” a însemnat câte o cocoaşă aruncată pe spinarea bugetelor locale. Asistaţi social, ordine publică, persoane cu handicap, învăţământ, sănătate, asistenţă socială, cultură, sport şi lista poate continua, toate cu câte un cost. Mai mic sau mai mare raportat la bugetul unităţii administrativ teritoriale constituit din venituri „pe formulă” de la Ministerul de Finanţe plus venituri din taxe şi impozite locale.

Pentru o comună bogată cu buget cât un oraş sau pentru un orăşel cu un buget mai mare ca al unui municipiu, cum mai sunt prin ţară, cheltuielile cu salariile au reprezentat, ani la rând, procente unitare din bugetul local. Pentru comune sărace, cu câteva sute de locuitori, cum mai avem şi noi prin judeţ, şi nu una sau două, cheltuielile salariale au reprezentat, de multe ori, mai mult de 100% din buget! Şi fără „echilibrare” de la Consiliul Judeţean sau de la Guvern am fi avut demult unităţi administrativ teritoriale falimentare. Nu că nu am fi avut în ultimii ani, mai ales că cel mai elocvent exemplu în acest sens la nivel naţional a fost o comună din judeţul Tulcea …

Dar iată că ultima varianta din Legea Salarizării Unitare, ediţia 2017, sub numele de Legea cadru privind salarizarea perso­nalului plătit din fonduri publice, adoptată chiar luna aceasta de Parlament şi trimisă spre promulgare preşedintelui României, chiar lasă la aprecierea autorităţii locale salarizarea.

„(…) Art. 11. – (1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

(2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III (vezi Tabel 1) şi cap. II lit. A pct. IV (vezi Tabel 2).

(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.

(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.

(5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi perso­nalului contractual.”

salarizare bugetari pr209_17-158

salarizare bugetari pr209_17-159salarizare bugetari pr209_17-179

 

 

 

 

 

 

 

salarizare bugetari pr209_17-180

salarizare bugetari pr209_17-181

 

 

 

 

 

 

 

 

Salarii sub cel al viceprimarului sau vicepreşedintelui, prin HCL sau HCJ

Stabilite până acum prin lege şi legislaţie subsecventă, salariile bugetarilor din administraţia publică locală ar putea fi aprobate de anul viitor prin hotărâre de consiliu, evident daca legea este promulgată şi nu este prorogată. Raportarea salariilor se va face, ierarhizat, de la indemnizaţia viceprimarului sau vicepreşedintelui de consiliu în jos. Probabil s-a ales raportarea la „vice” pentru că acesta este şi reprezentant al executivului dar şi al legislativului, spre deosebire de primar care nu face parte din legislativ.

tabel 3 - plafon maxim de  salariu.ods

Indiferent de raţionamentul care a plasat viceprimarul sau vicepreşedintele ca reper maxim al ierarhiei salariale dintr-o unitate administrativ teritorială, consilierii vor fi, totuşi, cei care vor aproba nivelul salariilor prin hotărâre de consiliu local (HCL) sau hotărâre de consiliu judeţean (HCJ), cu respectarea ierarhiei. Pentru că s-a vrut autonomie locală şi descentralizare, de anul viitor salariaţii bugetari din administraţia locală chiar nu vor mai avea niciun motiv să înjure parlamentarii sau guvernanţii. Teoretic, dar pur teoretic, nici măcar primarii sau preşedinţii de consilii pentru că, practic, alegerea unui nivel de salarizare mai apropiat sau mai îndepărtat de cel al viceprimarului va pica pe umerii majorităţii din consiliul local sau cel judeţean. În plus, în Legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu se face o precizare explicită dacă este posibil ca la stabilirea nivelului de salarizare, cu respectarea ierarhiei, pentru funcţii similare în aceeaşi unitate administrativ teritorială să fie totuşi salarii diferite. Aşa cum se întâmplă acum când, spre exemplu, doi directori de serviciu, practic funcţii similare, au salarii diferite. Şi nu oricum, ci chiar în raport de 1 la 2 spre 3! Ba mai mult, un astfel de şef serviciu ajunge la un salariu mai mare ca al primarului, ce să mai vorbim de viceprimarul care ar fi reperul maxim al câştigului salarial. Aşa ar arăta azi reperele de plecare în jos pentru stabilirea salariilor dintr-o unitate administrativ teritorială cu precizarea că de anul viitor salariul minim brut ar putea creşte şi, pe cale de consecinţă, şi acest plafon maximal din tabelul de mai sus.

Sporurile şi primele, limitate prin Legea salarizării personalului plătit din fonduri publice

Chiar dacă au avut salarii de încadrare mici, o serie de sporuri, compensaţii, adao­suri, prime, premii şi tot felul de indemnizaţii făceau ca la unii bugetari dintr-un salariul brut mic să rezulte un salariu net mare. Sfidător de multe ori pentru mediul privat în care aplicarea aceleiaşi reguli însemna … muncă la gri. Tocmai din acest motiv, Legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice limitează într-un articol nivelul acestor beneficii financiare.

„(…) Art. 25. – (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/sala­riilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/sala­riilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, com­pen­saţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma sala­riilor de bază, a soldelor de func­ţie/sa­lariilor de funcţie, soldelor de grad/

sa­larii­lor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/ salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

(3) Începând cu anul 2018, la stabilirea limitei de sporuri prevăzute la alin. (2) se includ şi drepturile prevăzute la anexa nr. II cap. II art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (2) şi (3).

(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului trimis în misiune în străinătate.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, un tren ratat de multe primării

Ani la rând primarii s-au plâns că funcţionarii din primării sunt prost plătiţi şi pe cale de consecinţă slab pregătiţi profe­sional, iar când au avut şansa să le majoreze salariile, în baza unei Decizii a Curţii Constituţionale, majoritatea au refuzat asta.

Decizia de mai sus referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.31 alin.(11) – (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare a fost adoptată în 15 decembrie 2016 (adică la doar câteva zile după alegeri!) şi publicată în Monitorul Oficial nr.1029 din 21 decembrie 2016, adică în miercurea în care toţi bugetarii se întrebau dacă nu cumva începe de a doua zi şi week-end-ul şi vacanţa de Crăciun. Ce prevedea, printre altele, Decizia Curţii Constituţionale:

„(…) Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În consecință, ca efect al neconstituționalității art.31 alin.(12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2016), „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare”, la care se face egalizarea prevăzută de art.31 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică”.

Dacă până la publicarea acestei Decizii în Monitorul Oficial al României, primarii şi preşedinţii de consilii judeţene puneau presiune pe guvernanţi să majoreze salariile din administraţia publică locală prin Ordonanţă de urgenţă, după ce Curtea Constituţională s-a pronunţat au fost o serie de unităţi administrativ teritoriale, puţine, e adevărat, care s-au grăbit să respecte Decizia Curţii Constituţionale. Adică au „egalizat” salariile cu cele aflate în plată într-o unitate administrativ teritorială similară cu nivel maxim de salarizare. Pentru unele funcţii s-a ajuns chiar şi la dublare de salariu peste noapte astfel încât, spre exemplu, un şef serviciu a ajuns la un salariu de încadrare de 7.708 lei, un şef birou a ajuns la un salariu de încadrare de 6.656 lei, un expert superior a ajuns la un salariu de încadrare de 5.435 lei, iar un consilier superior a ajuns la un salariu de încadrare de 4.968 lei.

Şi de parcă nu ar fi fost de ajuns, în luna ianuarie 2017 a mai venit şi Guvernul cu Ordonanța de urgență nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și modificarea și completarea unor acte normative care a majorat, începând cu 1 februarie 2017, toate salariile cu 20%. Aşa se face că pentru unii angajaţi din administraţia publică locală, din acele unităţi administrativ teritoriale în care s-a aplicat Decizia Curţii Constituţionale salariul a crescut semnificativ, la dublu, la triplu chiar.

Primării cu posturi vacante versus primării cu plus pe organigramă

Cu salarii mari, cu salarii mici, în judeţ un loc de muncă la primărie a fost ani la rând un post călduţ, la stat! Lucrurile nu stau la fel în municipiu, de exemplu, unde posturile vacante sunt mai multe decât cele ocupate, după cum reiese din tabelul de mai jos. Potrivit Anexei din Ordonanţa de Urgenţă nr.63 din 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, fiecare primărie are un plafon maxim de posturi. Dacă la unele primării s-a depăşit plafonul maxim de posturi prin accesarea unor fonduri europene ce au presupus angajarea unor persoane, la unele primării posturile vacante, chiar şi după majorarea cu 20% din luna februarie 2017, au rămas libere şi o lună mai târziu. Municipiul Tulcea deţinea un record absolut în luna martie cu 366 de posturi, potrivit unei raportări către Finanţele Publice (vezi tabelul de mai jos). În clasament, municipiul era urmat de oraşul Măcin şi de Consiliul Judeţean, cu 34 şi res­pectiv 21 de posturi. La capitolul organi­grame minuscule, comunele Pardina (7 angajaţi), Ceatalchioi şi Sf. Gheorghe (câte 9 angajaţi) se pot mândri că pot aduna la o şedinţă toţi salariaţii din administraţia publică locală în biroul primarului.

Tabel posturi vacante martie  2017.ods

Tabel posturi vacante martie  2017.odsLa polul opus, comuna Maliuc funcţiona în martie 2017 cu 23 de posturi ocupate, deşi pe lege (OUG nr.63 din 2010) ar avea dreptul doar la 12, comunele Topolog şi Ostrov cu câte un plus de 7 şi respectiv 6 salariaţi, plus oraşul Babadag cu plus 3 la „adevăr”, cum se zice în fotbal, ştiut fiind faptul că primarul este şi fotbalist la sfârşit de săptămână.

În loc de concluzii

Dacă Legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în ultima sa formă, cea adoptată de parlamentari şi trimisă spre promulgare preşedintelui României, va intra în vigoare de anul viitor pentru familia „Administraţie publică locală”, lipsa unei grile de salarizare predictibile pentru perioada 2018 – 2022, ca la alte categorii de bugetari, şi posibilitatea autorităţii locale sau judeţene să alinieze salariile raportat la indemnizaţia vice­primarului sau vicepreşedintelui poate conduce spre o nouă inechitate. Vor fi autorităţi locale similare care vor alege plafoane diferite de salarizare şi se va ajunge probabil din nou în situaţia în care un angajat de la Consiliul Judeţean Tulcea, doar ca un exemplu, va fi mai prost plătit ca un angajat cu aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, clasă de salarizare şi coeficient de ierar­hizare de la, să zicem, Consiliul Judeţean Vrancea. Cum se poate ca o primărie ca cea de la Otopeni, tot ca un exemplu, să fie mai generoasă ca cea de la Măcin, care mai are şi o mulţime de posturi vacante şi, în teorie, un salariat mai face şi treaba altora.