E o zi liniștită în redacția unui cotidan local din România. Nici măcar nu contează de unde e cotidianul local. Ar putea fi de oriunde din țară, dacă încă se mai încăpățânează să apară cotidian și pe print.

E liniște peste birouri. E început de octombrie, iar soarele a scos redactorii pe teren. O vreme numai bună pentru jurnalism în natură, cum ar spune comentatorii de specialitate. O singură pereche de ochi urmărește, de la birou, e-mail-ul redacției, navigând printre spam-uri și comenzi de publicitate. Mai mult spam-uri.

Printre mail-uri

se strecoară unul ce pare promițător. Este de la o companie serioasă, din mediul privat, care lucrează pentru o altă companie seriosă, din mediul privat. Așadar, lucrurile vor fi simple, bazate pe solidaritatea celor din mediul privat.

“Bună ziua”, zice mail-ul de la compania serioasă, “Am dori să publicăm la dumneavoastră, atât în varianta tipărită, cât și în mediul online, următorul anunț. Zece apariții în varianta tipărită, în perioada x-y octombrie și timp de două săptămâni pe online. Vă rugăm să ne trimiteți o ofertă de preț. Cu stimă, o companie serioasă”.

“Bună ziua, stimată companie serioasă. Vă trimitem oferta nostră de publicitate valabilă pentru anul în curs. Anunțul dumneavoastră se încadrează în cel mai mic modul, de 1/16 pagină. Pentru că este vorba despre 10 apariții în print, vă oferim și un discount de 25%. Pentru două săptămâni online, oferta noastră este de 200 de lei, TVA inclus. Vă mulțumim”.

Trece o vreme,

iar la sediul companiei serioase se discută, probabil, aprins. Revine un mail de la compania serioasă care lucrează pentru o altă companie serioasă: “Bună ziua, Am văzut oferta dumneavoastră, dar ni se pare foarte scump. Nu puteți face o reducere mai mare?”.

Perechea de ochi ce urmărește e-mail-ul redacției are, din fericire, și alte dotări, cum ar fi o pereche de mâini care se termină cu un telefon ce poate fi dus la una dintre cele două urechi atașate perechii de ochi.

– Alo, bună ziua, sunt cutărică, de la cotidianul local cutare. Vă sun ca să înțeleg mai bine. Doriți un preț mai mic pentru anunțul dumneavoastră?

– Da!

– Bun, vă putem oferi un discount de 50% pentru print, absolut excepțional. Și, pentru că vrem să colaborăm în continuare, și cu alte ocazii, vă facem un discount de 50% și pentru online. Dar numai și numai de data asta!

– Vă rog să-mi trimiteți oferta pe mail.

– Sigur!

Iar oferta este trimisă pe mail. Total general – 600 de lei, TVA inclus, pentru zece apariții în print și două săptămâni pe online. (Toate prețurile sunt pur fictive, simplificate pentru o bună înțelegere a situației, n.a.)

Mai trece o vreme,

iar compania serioasă răspunde din nou pe e-mail: “Bună ziua. Noi, compania serioasă, avem un buget de doar 250 de lei atât pentru print, cât și pentru online, cu tot cu TVA. Vă rugăm să ne publicați anunțul la acest preț!”.

“Bună ziua”, vine prompt răspunsul, “dar nu putem face așa ceva, discount-ul pe care-l cereți dumneavoastră fiind de peste 80%. Vă rugăm să vă majorați bugetul!”

“Bună ziua”,

nu se lasă compania serioasă. “În primul rând, nu înțelegem de ce costă atât de mult pe online. Sunt atât de multe site-uri care publică anunțuri gratuit, încât chiar nu înțelegem. În plus, pe print sunt costuri, adică imprimanta, dar pe online ce costuri aveți? În plus, la un ziar din Galați ne costă jumătate din cât cereți dumneavoastră.”

Perechea de ochi ce urmărea e-mail-ul redacției mai are puțin și iese din orbite. Perechea de mâini se repede la tastatură. Nu mai folosește telefonul, ca să nu răzbată indignarea.

“Bună ziua. Noi nu publicăm anunțuri gratuite, nici în print și nici online. Nu vă putem oferi un preț mai mic. Vă putem publica anunțul doar online, dacă nu aveți buget, la prețul de 100 de lei pentru două săptămâni. Pentru print, adresați-vă ziarului din Galați!”

Compania serioasă e promptă: “Noi nu vrem să publicăm în ziarul din Galați, vrem să publicăm la dumneavoastră. Renunțăm la anunțul online. Vă rugăm să ne publicați în print, 10 apariții, la prețul oferit pentru online. Mulțumim!”.

Pe o rază de doi metri

în jurul computerului care suporta acest schimb de mail-uri se lasă întunericul. Și, totuși, compania serioasă care lucrează pentru altă companie serioasă există. Tupeul lasă urme scrise, chiar dacă în mail, nu pe hârtie.

Anunțul era unul de angajare. Erau căutați oameni serioși, care să vină cu mașina lor pentru a lucra în distribuție. Salariul urma să fie atractiv, mai ales dacă aveau și telefon propriu, cu suficiente minute. Îmi și închipui negocierea: “Deci veniți cu mașina dumneavoastră, telefonul dumneavoastră. Aveți de parcurs 150 de kilometri zilnic. Deci vă ajung patru ore. Prin urmare, veți avea jumătate de normă. Primiți 1/2 din salariul minim, e un salariu foarte bun. Benzina o plătiți dumneavoastră, desigur. În unele luni va trebui să faceți credit la IFN, dar măcar aveți un loc de muncă, nu sunteți un asistat social. Batem palma?”.

Adevărul e că, pentru a scăpa de rușinea asistenței sociale, merită orice sacrificiu. Totuși.