Ca și în ianuarie 2012 sau noiembrie 2014, ca să nu dăm decât două repere apropiate, s-au găsit mulți – îndeobşte simpatizanţi ai celor care exercită acum actul puterii – să vorbească iar de manipulare, diversiuni şi ponosite teorii ale conspiraţiei. În mod curios, căci cele mai frecvente cerinţe – din noianul străzii – urmăresc (obositor de redundant) reforma clasei politice. După unii, „ciumpalaci”, „mahala ineptă şi violentă”, oricum „populaţie imbecilizată de televiziuni”.

Ideea preşedintelui Klaus Iohannis (că-i personală sau sugerată de vreun consilier), de a pofti la consultări şi „societatea civilă”, e cu dus şi întors. În mare parte, această societate este proiecţia tremurată a clasei politice în mediul social. Într-o ţară unde resursa nu e neapărat limitată, ci „telefonată” (folosind un termen fotbalistic), pornirile asociative ale multor ong-uri reflectă polarizări bruşte, de moment, indicând câte un El Dorado financiar.

Citiți amănunte în ediția tipărită a cotidianului Obiectiv!