Stelian Tănase a fost la Tulcea vinerea trecută în calitate de scriitor, lansând la Casa Avramide volumele „Dinastia”, scris împreună cu Elena Vijulie, şi „Nocturnă cu vampir. Opus 1”. Înainte ca autorul să vorbească, prezentările au fost făcute de Paul Prisada, Patrick André de Hillerin şi Enache Tuşa.

Un thriller în Bucureştiul post-industrial

Cunoscându-se de 35 de ani cu Stelian Tănase, Paul Prisada a adus aminte publicului câteva repere biografice ale publicistului, apoi a afirmat că romanul „Nocturnă…” oferă o versiune actuală a mitului lui Dracula, acţiunea este plasată în capitala Valahiei, Bucureşti, iar un loc central al evenimentelor este Curtea Veche. Este un Bucureşti postindustrial, al zilelor noastre, „unul decăzut şi deprimant, o îngrămădire haotică, neverosimilă şi urâtă, o lume crepusculară populată de oameni ai străzii, vagabonzi, cerşetori care adesea locuiesc în subterane. Mizerie, maidane, şantiere părăsite şi cartiere proletare formează un peisaj dezolant, cu o atmosferă încărcată, în care legea şi ordinea au dispărut şi unde se petrec frecvent fărădelegi. Aici se petrec bizare crime care înspăimântă lumea. Victimele sunt din rândul îmbogăţiţilor care par de neatins, toţi având legături cu fosta Securitate. Opinia publică priveşte cu satisfacţie crimele ca pe o operaţie de asanare morală şi socială. Este un thriller extrem de cinematografic, are decupaje clare, elocvente”.     

Cât priveşte „Dinastia”, Paul Prisada consideră că prezintă câteva aspecte ale dinastiei regale din România prin cei trei regi care au făurit România modernă – Carol I, Ferdinand şi Mihai I -, precum şi contribuţia Reginei Maria sau derapajele politice ale lui Carol al II-lea.

Stelian Tănase ca personalitate publică

În cu totul alt registru, Patrick André de Hillerin a vorbit despre Stelian Tănase şi rolul acestuia în societatea românească, susţinând că este „în epoca postdecembristă primul om căruia i s-a alăturat titulatura de politolog”. Vorbitorul nu a omis că Tănase este unul dintre fondatorii Grupului pentru Dialog Social (G.D.S.) şi primul preşedinte al acestuia, aspecte substanţiale pentru ceea ce a însemnat G.D.S. la începutul anilor ’90, ca primă organizaţie a societăţii civile după „decenii ale societăţii cu epoleţi”. De asemenea, Stelian Tănase a condus Revista 22 la începuturile sale (primul număr – 20 ianuarie 1990), cum a contribuit major la „Sfera Politicii”, pentru mult timp „singura revistă specializată pe discutarea politicii la modul sec”. Realizator de emisiuni pentru televiziune, a condus Societatea Română de Televiziune, cum o parte din succesul Realităţii TV i se datorează. Referitor la „Nocturnă…”, acesta este un roman poliţist care „se citeşte repede, ceea ce în 2018 este o calitate!”.

Două cărţi care îndeamnă la reflecţie

Fost student al lui Stelian Tănase, în prezent lector la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Ovidius”, Enache Tuşa a apreciat meritele fostului său profesor de Politologie de a aduce în spaţiul public subiecte incomode, sensibile, tabu. Comentariile au privit în primul rând „Dinastia”, importanţa rezidă în mai multe elemente. În primul rând, o perioadă de aproape o sută de ani, care coincide cu modernizarea societăţii româneşti ce se europenizează, din „acea acumulare de resurse funcţionând societatea în perioada comunistă. În al doilea, Elena Vijulie a dus cartea, prin imaginile rare sau chiar inedite, la succesul de marketing.  Este o carte care vă va încânta: Stelian Tănase bate arhivele de 30 de ani şi a trăit în anturajul unor familii care au avut legături directe cu monarhia, având astfel informaţii şi direct de la sursă. Cartea este complementară cărţilor de istorie, e un manual excepţional!”, a spus Tuşa.

„Nocturna…”, a continuat constănţeanul, reuşeşte trei premiere în literatura română. Prima e că introduce o nouă specie literară: genul „pulp fiction”, foarte la moda Americii ultimilor 40 de ani. A doua e că tratează o temă la îndemâna tuturor: Dracula. A treia rezidă în relaţia dintre autor şi textul pe alocuri frust, un limbaj de stradă şi o lume cumva marginală, „premiera fiind că un profesor universitar rafinat, cu un limbaj academic acceptă acest limbaj direct şi anecdotic. Ambele cărţi îndeamnă la reflecţie”.

E foarte greu ca, atunci când termini o carte, să te raportezi la ea – a început Stelian Tănase cuvântul său, însă a trecut peste acest moment şi a povestit despre cele două.

„Încerc, prin romanele mele, să regăsesc drumul către cititori”

„Dinastia” s-a „născut” în urmă cu 12 ani, când Tănase a realizat un film de 21 de episoade, începând cu „Descălecatul domnitorului Carol” până la „Abdicarea Regelui Mihai I”, serial finanţat din surse private şi difuzat gratis de Televiziunea Română, iar scenariul a fost citit de Regele Mihai, Majestatea Sa prezentând aspecte insolite privind abdicarea. După vreo 10 ani a reapărut interesul, iar Stelian Tănase s-a gândit că e bine să publice textul: „Am colaborat cu Elena Vijulie pentru acele «ferestre»: amănunte din viaţa cotidiană şi multe lucruri care nu intră într-o istorie pompoasă, oficială. Pentru fotografii şi altele, la Arhivele Naţionale şi la Biblioteca Naţională am avut sprijinul Casei Regale şi am cercetat un fond de mii de imagini. Consideram la un moment dat posibilitatea de a publica un album cu foarte multe imagini, în format mare. Dar am vrut o carte ieftină (şi aşa e scumpă!…) pentru orice familie. Această carte eu o văd citită copiilor noştri: de fapt, nu se cunoaşte istoria adevărată, deşi avem net şi bilioteci. De aceea am realizat un serial de televiziune, aceasta este cea mai bună metodă, fiindcă trebuia tratată toată povestea. Mesajul nostru trebuie să ajungă în afara elitei. Trebuia o poveste spusă-n termeni simpli, fără note de subsol, fără digresiuni teoretice, de filosofie a istoriei; un serial tv, deci, slujea foarte bine adevărului istoric. Sigur, sunt poveşti, căci ar fi trebuit să scriu o carte de 2.000 de pagini”. Şi este un succes: în ultimele 100 de zile, „Dinastia” este cea mai vândută carte – cu autori români – din România.

La „Vampir…”, „născută greu”, a început să scrie acum vreo 10 – 12 ani, dar s-a oprit căci povestea nu-i mai spunea mare lucru: „Nu eram «la mine acasă», simţeam că tonul este fals, că lucrul propus nu era de atins, aşa că am băgat manuscrisul în sertar”. Între timp s-au întâmplat două lucruri.

Un traducător, Jean Harris, a spus că această carte poate fi scrisă în alţi parametri decât cei româneşti, pornind de la mitul lui Dracula. Drept care a încercat să speculeze acest mit al vampirului. Un al doilea episod: fiica sa (care locuieşte în California de mulţi ani) i-a spus telefonic că în America e o isterie, o carte cu Dracula «are piaţă»; de altfel, în urmă cu 20 de ani, pe când era profesor delegat la U.C.L.A., lui Stelian Tănase i-a spus un important editor că „Dracula” şi „vampir” sunt (statistic) cuvintele cele mai folosite în titlurile de cărţi. „Eu, scriitor român, încrezut, clasic în viaţă, cu aspiraţii de Nobel, am refuzat literatura comercială. Însă după discuţia cu Jean Harris, care mi-a spus că un atare roman poate fi înţeles în alte culturi, mi-a venit în cap acest episod. Acesta a fost declicul. Am scos romanul din sertar şi l-am scris în câteva luni”.

În „Vampir…” se găseşte tema justiţiarului care-i pedepseşte pe cei pe care noi îi detestăm, a adăugat autorul, o evidentă halucinaţie colectivă. Dar în Bucureşti apare un asasin în serie, care trage-n ţeapă cinci personaje foarte importante, ceea ce face din criminal un tip popular, presa şi populaţia privindu-l cu simpatie: „Este o răsturnare a paradigmei romanului poliţist: asasinul e simpatic, iar victimele sunt detestate. Sper că romanul e o poveste bine închegată”.

Romanul e gândit ca o trilogie. Volumul al II-lea, în pregătire, continuă „exageraţiunile” şi se va numi „Transilvania. Opus 2”, unde o echipă de film de la Londra vine în Transilvania pentru ecranizarea romanului „Dracula” al lui Bram Stoker. De protecţia divei e responsabil detectivul Ticu Naum. Volumul al III-lea se va ocupa de paradigma Frankenstein: ideea clonei, a omului artificial.

Înainte de a răspunde întrebărilor celor prezenţi şi de a declanşa sesiunea de autografe şi „selfie-uri”, Stelian Tănase a mai spus că scriitorul român a pierdut după 1989 contactul cu publicul. De ce? Pentru că, la fel ca Biserica Ortodoxă Română, a fost omul puterii. De aceea, scriitorul s-a văzut depreciat: „Anii ’90 au fost ani de deşert pentru literatura română. Nu s-a scris, dar nici nu s-a citit nimic. Asta a fost o prăpastie. A apărut între timp o nouă generaţie de oameni care s-au ridicat, au publicat cărţi importante. Iar încrederea a început să se refacă. Dar aici este un dublu demers. Trebuie ca scriitorul trebuie să-şi regăsească cititorul, să-l reinventeze ca public, după cum cititorul trebuie să regăsească plăcerea de a merge la raft şi de a cere un roman românesc scris astăzi pentru plăcerea unui roman contemporan. Asta ca să afle despre tine. Ei, eu încerc prin romanele mele să găsesc drumul spre cititor. Nu să fiu comercial. Dar nu mai am iluzia din tinereţe, de a scrie ceva foarte sofisticat, neînţeles de nimeni. Acum am altă idee: scrii pentru publicul pe care ţi-l doreşti, pentru oamenii cu care vrei să fii în contact. Acesta este un roman «popular», dar în sensul romanului popular francez de la mijlocul secolului al XIX-lea, de la Balzac la Eugène Sue, de la Hugo la Dumas. Şi eu am publicat «Vampir…» în foileton, capitol cu capitol, pe blogul meu. Nu-i ruşine: aşa a făcut Balzac, de pildă. Iar Dostoievski şi-a publicat toate romanele în foileton”.

Cu acestea, Stelian Tănase a probat că preocuparea sa principală este dialogul real – atât prin carte, cât şi prin contact direct – cu cititorul. Care cititor, în prezent, nu mai este ipotetic, ci unul concret.