|
Cea mai mare parte a actelor normative sau proiectelor care vizează Delta Dunării sunt ambigue şi incomplete şi, de cele mai multe ori, trebuie să fie urmate de hotărâri de Guvern care să le rectifice. Aşa se face că, în ciuda intenţiilor bune, sau mai puţin bune, multe dintre actele normative aprobate de Guvern sau votate de Parlamentul României nu pot fi aplicate, ceea ce face ca legile, hotărârile sau ordinele de ministru să fie total inutile. Procesul de emitere a unui act normativ este atât de complicat, încât de la aprobarea acestuia până la punerea în practică pot trece uneori trei, patru sau cinci ani de zile.
Normele de arhitectură pentru Delta Dunării, inaplicabile
Astfel, Guvernul României a aprobat în anul 2008, pe data de 12 decembrie, hotărârea privind Regulamentul cadru de urbanism pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, însă nici până acum nu au fost aprobate normele de aplicare, aşa încât normele de arhitectură impuse de Executiv sunt doar recomandări pe care oricine le poate încălca fără prea mari probleme. Teoretic, prevederile sunt obligatorii iar regulamentul constituie "baza tehnică de avizare şi autorizare a executării lucrărilor de construcţii şi amenajărilor până la revizuirea planurilor urbanistice existente".
Actul normativ stabileşte de asemenea regulile de ocupare a terenurilor, de amplasare a construcţiilor aferente acestora precum şi normele generale de arhitectură. Practic, inexistenţa unor norme de aplicare a Regulamentului cadru de urbanism, care ar trebui să conţină inclusiv sancţiuni în cazul încălcării lor, face ca toate aceste reguli, cu caracter obligatoriu, să nu fie aplicate. Practic, deşi în Delta Dunării nu mai sunt permise, începând cu data de 12 decembrie 2008, clădirile cu mai mult de un etaj şi care nu respectă specificul zonei, acestea pot fi construite fără ca cei care încalcă legea să plătească sancţiuni sau să suporte consecinţele încălcării legii.
Regulile privind circulaţia în perimetrul Rezervaţiei, fără sancţiuni
Un alt act normativ deocamdată inutil este Ordinul 111 din 30 ianuarie 2007, pentru aprobarea Regulilor privind accesul şi circulaţia pe canalele şi lacurile interioare din perimetrul RBDD.
Potrivit acestui document, viteza maximă admisă a navelor şi ambarcaţiunilor de agrement, care navighează pe canalele şi lacurile interioare din perimetrul Rezervaţiei este de 40 km/oră, apropierea de malurile lacurilor la o distanţă mai mică de 50 m nefiind permisă. De asemenea, "oprirea sau staţionarea navelor este admisă numai în zonele special destinate şi semnalizate corespunzător şi menţionate în permisul de acces" şi "pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este interzisă utilizarea de ski-jet-uri şi schiuri nautice în practicarea activităţilor de agrement nautic".
Toate aceste reguli de circulaţie în Deltă pot fi uşor încălcate, iar motivele sunt mai multe. Pe de o parte, oricine încalcă viteza permisă nu poate fi sancţionat pentru că, deşi Ordinul ministrului a intrat în vigoare încă din ianuarie 2007, Ministerul Mediului nu a dat "liber" sancţiunilor pentru nerespectarea normelor impuse. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi prevăzute amenzi, Administraţia Rezervaţiei sau alte instituţii ale statului abilitate să efectueze controale nu au suficient personal sau echipamente care să verifice care este starea de fapt în perimetrul Rezervaţiei.
Legea Pescuitului, ambiguă şi incompletă
Că noua Lege a Pescuitului nu a fost concepută tocmai bine recunoaşte şi guvernatorul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Grigore Baboianu. Acesta a declarat într-o şedinţă recentă că ca acest act normativ să poată fi aplicat este nevoie de alte hotărâri de guvern.
"Ne propunem să elaborăm proiecte de acte normative şi unul este deja finalizat. Este vorba de reglementarea pescuitului familial în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, o activitate care a scăpat Legii 317 din 2009 şi acest fapt generează o lipsă de reglementare şi generează o dezvoltare necontrolată a presiunii pe resursa piscicolă, precum şi acţiunile curente de reprezentare a Administraţiei Rezervaţiei în instanţă", a declarat ieri guvernatorul Grigore Baboianu, în cadrul primei şedinţe a Consiliului Ştiinţific de anul acesta.
Proiectul de Lege a Rezervaţiei, într-o formă încă discutabilă
De departe, cea mai importantă lege de guvernare a Deltei este Legea 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, act normativ ce urmează să fie modificat, proiectul aflându-se în dezbatere la Parlamentul României. Deşi proiectul a fost elaborat încă din 2007, acesta nici acum nu a fost aprobat. Mai mult, ultima formă, cea care urmează să fie votată şi apoi aprobată de Parlament, se află într-o formă încă discutabilă şi probabil că vor fi necesare alte acte normative care să rectifice textul acum neaprobat.
Cea mai mare problemă din proiectul de lege, cu voia sau fără voia ARBDD, se referă la administratorii resurselor din Deltă. Astfel, potrivit proiectului, Administraţia Rezervaţiei nu gestionează "terenurile din perimetrul rezervaţiei care sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, împreună cu resursele naturale pe care le generează" şi "terenurile proprietate publică a statului aflate în administrarea altor autorităţi sau instituţii publice centrale sau locale, împreună cu resursele naturale pe care le generează". Aceasta înseamnă, de exemplu, că resursa piscicolă, trecută prin Legea Pescuitului în administrarea ARBDD, va fi preluată în curând de Apele Române, administratorul de drept al Dunării, cu cele trei braţe ale sale.
În aceste condiţii, apare o întrebare legitimă: Ce va mai administra ARBDD după ce proiectul de modificare a Legii 82 va fi modificat? Sau ce alte acte normative vor trebui adoptate ulterior pentru corectarea unuia nou?
Circuitul unui act normativ în natură
Fără îndoială, de la o propunere de proiect şi de la prima formă editată, la adoptarea efectivă a acestuia este un traseu infernal care bate toate recordurile mondiale. Aşa se face că o lege, pentru a fi adoptată, pleacă de la Administraţia Rezervaţiei, primeşte avizul mai multor ministere cointeresate, de cele mai multe ori ministerele Mediului, Agriculturii şi Finanţelor, după care este semnată de şeful Executivului, este trimisă la Parlament unde urmează să fie votat. Tot acest traseu este parcurs, de cele mai multe ori, în patru sau cinci ani, timp în care sunt schimbaţi cam trei miniştri, doi guvernatori ai Deltei sau doi premieri. Şi aşa, cum s-a tot întâmplat, actul normativ este întors spre rectificare aproape de fiecare dată când un şef al unei instituţii este schimbat. Dacă actul normativ este şi incomplet, aşa cum sunt de altfel cele mai sus menţionate, de la prima formă a proiectului şi până la punerea efectivă în practică a legii poate dura cam… 10 ani, timp în care instituţiile politizate nu au un cadru legal funcţional. Aşa se face că vina pentru un proiect prost devine o responsabilitate comună a tuturor şi a nimănui.
 |
Trimite pagina prin Yahoo Messenger!
0372908589
contact
obiectivtulcea.ro
