Sfântul Apostol Pavel spune într-una din epistolele sale: cel care nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Iar dictonul după care se conduc în special călugării în mănăstirile ortodoxe, ca şi în cele catolice, este "Ora et labora", adică "Roagă-te şi munceşte".
    Principalele valori ale oamenilor ar trebui să fie cele religioase, valorile spirituale, şi aici aş aminti de valorile etice care sunt: cinstea, dreptatea, omenia, întrajutorarea, spiritul de frăţietate, şi apoi cele morale revelate, şi anume: credinţa, nădejdea şi dragostea. Anume, credinţa prin care noi acceptăm ca adevărate ceea ce ne-a des­coperit Dumnezeu, nădejdea sau speranţa prin care noi nădăjduim în îm­plinirea promisiunilor pe care Dumnezeu ni le-a făcut şi apoi dragostea care se cere a fi întreită: faţă de Dumnezeu, faţă de noi înşine şi dragostea faţă de aproapele nostru. Acestea sunt valorile morale pe care trebuie să le aibă omenirea şi pe care ar trebui să le aibă fiecare creştin.
     Rep.: Comunitatea europeană înseam­nă, prin­tre altele, pierderea identităţii na­ţio­na­le, a tradiţiilor şi a culturilor arhaice, sau cel puţin aşa se spune. Cum comentaţi?
     P.S. Visarion: Comunitatea europeană în­seam­­nă în primul rând frăţietate şi întraju­to­ra­re între neamuri şi popoare, dar, în acelaşi timp, comunitatea europeană înseamnă şi păstrarea identităţii naţionale, a tradiţiilor şi a culturilor specifice fiecărui popor pentru că, iată, fiecare comunitate are o tradiţie specifică lui, are valori culturale şi spirituale care sunt benefice şi pentru el, dar pot fi be­nefice şi pentru comunitatea internaţio­nală. Nouă, celor de astăzi, ni se pare că această comunitate europeană ar însemna şi pier­derea identităţii naţionale, dar nu s-a ajuns încă până acolo. Depinde de fiecare naţiune care face parte din comunitatea europeană cum ştie să-şi păstreze, în pluralitatea de acolo, tradiţiile şi culturile arhaice pe care le are. Cu siguranţă că poporul român poate să aducă bogăţia lui spirituală care să ajute la îmbogăţirea valorilor spirituale ale întregii Europe. Depinde doar de noi, de români, dacă ştim să ne păstrăm tradiţiile şi credinţa noastră ortodoxă. România este a doua ţară majoritar ortodoxă care face parte din Uniu­nea Europeană şi ortodoxia are posibilitatea de a aduce un plus de valoare spiritualităţii europene. Fiecare naţiune are datoria de a-şi păstra identitatea ei naţională şi spirituală.
     Rep.: Există un curent de opinie potrivit căruia globalizarea ar însemna, printre altele, desfiinţarea religiilor şi crearea uneia singure. Care este opinia dumnea­voastră în legătură cu acest subiect?
     P.S. Visarion: Fiecare popor din cadrul Uniunii Europene are datoria lui de a-şi păstra identitatea naţională şi spirituală. La fel şi fenomenul globalizării, despre care se vorbeşte atât de mult, se referă în special la globalizarea ideilor şi a prescripţiilor ideo­logice, culturale sau a celor de ordin politic şi social, dar nu din punct de vedere religios. Ar fi de dorit ca toţi oamenii să aibă o singură credinţă, o singură religie, cum a fost până în 1054, când s-a despărţit Biserica Ortodoxă de cea Catolică. Acum, plural­ita­tea religiilor şi a credinţelor religioase este un fenomen care există şi este un fenomen al realităţii. Noi nu putem să ştergem cu buretele din viaţa Bisericilor ce s-a întâm­plat acum o mie de ani, după despărţirea lor în 1054. Fiecare popor rămâne cu credinţa lui şi rămâne în acelaşi timp credincios prescripţiilor legii sale, dar în acelaşi timp caută, prin aşa-numitul ecumenism, ca să cunoască şi pe alţii. Noi trebuie să îi cunoaştem pe ceilalţi să vedem ce învaţă catolicul, ce învaţă protestantul, care sunt valorile lor, care sunt valorile lor morale şi cum văd rolul vieţii pe acest pământ, sau chiar cu religiile necreştine. Nu se merge spre o uniformizare, cât se merge către  cunoaşterea religiilor în felul în care ele să se poată respecta mai mult unele pe altele. 
     Rep.: Cum apreciaţi "cultura" TV? Sunt spre binele populaţiei informaţiile care sunt transmise în mass-media sau dim­po­trivă?
     P.S. Visarion: Sunt posturi de televiziune care practică un stil agresiv în ceea ce priveşte transmiterea informaţiilor, sunt posturi care prezintă elementele negative din viaţa societăţii bazate foarte mult pe violenţă, violenţa în familie, în societate, neînţelegerile dintre oameni, dar sunt şi posturi care prezintă lucrurile aşa cum ar trebui să fie ele prezentate, şi cele bune, şi cele rele, posturi care prezintă emisiuni de varietăţi sau culturale, sau care popula­ri­zea­ză ştiinţa în rândul naţiilor. Considerăm acum, la 20 de ani de la Revoluţie, că există lapsusuri mari în cultura generală a oamenilor, care nu mai citesc, se uită doar la televizor şi iau informaţia exact cum se prezintă acolo. Oamenii nu-şi mai scriu decât prin SMS-uri şi vorbesc foarte mult la telefon, pierd prea mult timp în faţa calculatorului şi nu mai există acea atmosferă patriarhală din secolul trecut în care oamenii citeau şi în care oamenii îşi scriau felicitări şi îşi împărtăşeau ideile. Acum s-a ajuns la o individualizare a fiecărui ins şi într-un refugiu al omului
într-o lume a lui, unde este doar el cu calculatorul sau cu televizorul. Sigur că sunt foarte bune emisiunile care prezintă teme culturale, religioase care într-adevăr aduc un spor de moralitate şi lucrează pentru modelarea tinerei generaţii în spiritul credinţei, al eticii şi al întrajutorării între oameni. Mass - media ar trebui să prezinte valorile adevărate ale oamenilor în aşa fel încât oamenii să îşi poată face un ideal de întruchipat.   
     Rep.: Ce face Biserica pentru remedie­rea acestor forme de manipulare în masă?
     P.S. Visarion: Biserica are mijloacele ei spirituale pentru educarea oamenilor şi, de câţiva ani, are la îndemână propria ei
mass-media, cuprinsă în presa religioasă la nivel central, ziarul "Lumina", primul cotidian naţional, sau postul de televiziune Trinitas al Patriarhiei Române, care are o arie de transmitere în toată ţara şi în străinătate. Iată că Biserica, prin presa de la nivel central şi cea de la nivel local - şi fiecare eparhie are câte un organ de presă, la Tulcea fiind publicaţia lunară "Cuvântul Bun", caută să informeze corect pe ascultători, şi să îi formeze în spiritul credinţei şi al dragostei faţă de valorile spirituale ale neamului românesc.
     Rep.: Biserica ar trebui să meargă către oameni sau oamenii ar trebui să meargă către Biserică?
     P.S. Visarion: Oamenii au datoria să se îndrepte către Biserică, iar aceasta este o datorie morală a fiecărui creştin ca să cerceteze cât mai des Sfânta Biserică şi să participe la Sfintele slujbe, în special la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie pentru că numai în Biserică omul se întâlneşte cu Dumnezeu şi numai acolo se împărtăşeşte din harul Sfântului Duh. Rugăciunea cea mai puternică este în Biserică şi de aceea oamenii trebuie să participe activ la viaţa liturgică a Bisericii. Deci, în primul rând, omul trebuie să meargă la Biserică, şi în al doilea rând Biserica trebuie să iasă dintre zidurile ei şi să meargă şi ea în societate, pentru că nu toţi oamenii merg la biserică dar toţi sunt chipul lui Dumnezeu şi toţi au nevoie de lucrarea Bisericii şi de cuvântul lui Dumnezeu. 
     Rep: Biserica, prin definiţie, este o instituţie apolitică, însă cum apreciaţi ceea ce se întâmplă acum pe scena politică? Vedeţi sensul unei societăţi puternic politizate? Care sunt soluţiile?
     P.S. Visarion: Biserica, prin definiţie, este o instituţie apolitică pentru că este a tuturor, şi a celor care fac politică, şi a celor care nu fac politică. De aceea, s-a spus ca Biserica să se ţină departe şi de partidele politice şi de implicarea în politică. Treaba politică o fac politicienii pentru că ei sunt chemaţi să facă lucrul acesta, iar biserica trebuie să vadă de misiunea ei, aceea de a evanghe­liza poporul lui Dumnezeu, de a împărtăşi cuvântul Evangheliei credincio­şilor şi de a se implica în acţiuni sociale, filantropice sau culturale cu scop religios moral. Nici preotul nu trebuie să fie implicat în politică pentru că el este părintele spiritual al tuturor credin­cioşilor. Dacă preotul ar avea o anumită orientare politică, atunci nu ar mai fi părintele spiritual al tuturor. Sigur, ca om al bisericii, şi preotul ar trebui să aibă o opinie politică, dar această opinie politică şi-o exprimă atunci când merge şi votează.  

Comentarii (0)