|
Când îl auzi pe premier vorbind despre redresare economică, creştere şi cheltuirea cu responsabilitate a banului public, îţi vine să pui mâna pe statistici şi să arunci cu ele de pământ. Căci statisticile, oricât de alambicate sau de târzii ar fi, nu prea mint. Şi, în fond, de ce ar minţi, că doar la alegeri ne punem stampila de vot pe oameni mai mici sau mai mari, nu pe nişte amărâte de cifre şi grafice care nu pot să ne aducă la poartă nici măcar o găleată branduită cu un kil de făină, unul de zahăr şi vreo doi pui pricăjiţi. Şi ca să nu ne mai plângem că Tulcea e pe ultimele locuri prin ţară la diverse capitole, să demonstrăm cu statistica în mână că există domenii unde suntem mai tari în cifre decât media ţării. Să luăm şomajul, de exemplu. Se tot dau ăştia la televizor de ceasul morţii că acum două săptămâni era de doar 8,1% şi că acum e de 8,3 la sută. Mare scofală! Păi, în Tulcea rata şomajului e de 8,8% încă din decembrie anul trecut. şi asta nu-i nimic. Fiindcă în decembrie 2008 existau doar 4.005 şomeri în tot judeţul, adică mai puţin de jumătate cât existau la începutul lui ianuarie 2010 (8.024). Ori, să ajungi de la o rată a şomajului de 4,4% la una de 8,8, nu e de colo. Dacă mai luăm în calcul şi faptul că din cei 8.024 de şomeri, 2.619 nu primesc bani de la stat, pentru că le-a expirat perioada de şomaj de 270 de zile, atunci chiar că stăm extraordinar. Dar dacă şomajul creşte într-un an cât la alţii în zece, nu trebuie să ne facem griji, pentru că sunt şi lucruri care scad. Salariile, de pildă. Căci dacă 2008 se termina cu o medie a salariului brut de 1.695 de lei la nivelul judeţului, 2009 a lovit, aducând câştiguri salariale medii de doar 1.631 de lei. Dar, în definitiv, ce mai faci în ziua de azi cu 64 de lei? Plăteşti curentul pe o lună? Mare lucru... Şi, totuşi, nu-i totul pierdut: pensionarii şi pensiile lor cresc constant, într-un an câştigând 1.000 de pensionari, aceştia câştigând, la rândul lor, cu 130 de lei mai mult. În medie, evident, căci în realitate ajunge o pensie nesimţită de 13.400 de lei pentru a da iluzia unui număr de 43.000 de pensionari că, statistic, li s-a mărit punctul de pensie. Când ne săturăm de date pesimiste (unde, totuşi, ieşim pe locuri fruntaşe în întrecerea cu alte judeţe, ale nostre fiind mai pesimiste decât ale lor) ne uităm la balanţa comercială internaţională a judeţului. Poate aţi aflat de la acelaşi premier mic dar vioi că balanţa comercială a României este negativă. Asta însemnând că importăm mult (uneori mult mai mult) decât exportăm. Ei bine, fără să avem mari strategi economico-financiari în judeţ, nouă ne iese să importăm de doar 136.462.000 de euro în zece luni, pentru a exporta de 239.127.000 de euro. Cum ar veni, avem o balanţă pozitivă, cu un sold de 102.665.000 de lei. Dacă judeţul Tulcea ar fi România, banii ăştia ar fi naţionalizaţi rapid şi s-ar duce în acoperirea găurilor negre provocate de miniştri cu spargere de mână. Norocul nostru că lucrurile nu stau chiar aşa şi că cineva, totuşi, câştigă. Şi mai mare noroc avem că acel cineva nu este statul, căci oricum nu ar avea habar cum să folosească banii. Ar mai fi date statistice, pure sau comparative care să vorbească despre starea la zi a judeţului. Nu stăm deloc pe roze, dar, evident, nu stăm nici cel mai rău din ţară. La cum au decurs şedinţele de buget din Consiliul Judeţean şi din consiliile locale ale primăriilor mari din judeţ, bani se mai găsesc, iar speranţa moare ultima. Căci nu când va ajunge şomajul la 10-12 procente va trebui să ne îngrijorăm, ci de-abia în ziua în care nu vor exista 100.000 de euro ca să sărbătorim zilele oraşului.
 |