Anul acesta, STP-ul a achi­ziţionat 10 autobuze second-hand din Olanda, valoarea contractului de achiziţie fiind de 245.000 de euro + TVA, cu tot cu transportul autobuzelor până la Tulcea. Evident, fiind criză iar condiţiile grele, nimeni n-a cerut marea cu sarea şi nimeni n-a obiectat că autobuzele nu sunt nou-nouţe. Cum, însă, pregătirile pentru achiziţie făcându-se iarna, nimeni dintre cei care au întocmit caietul de sarcini nu s-a gândit că autobuzele ar avea nevoie şi de aer condiţionat. Şi cum clima din Olanda, pe timp de vară, nu are nicio legătură cu cea din caniculara Dobroge, lipsa aerului condiţionat, sau măcar cea a unor geamuri care să se deschidă, se simte din ce în ce mai acut, mai ales în zilele în care temperaturile depăşesc 28 de grade.
    Şi nici asta n-ar fi fost o problemă atât de mare, căci putem îndura. Dar criza a lovit din nou, săptămâna trecută, când pensionarilor cu pensii de până în 850 de lei lunar li s-au suspendat călătoriile gratuite pe autobuzele STP. Motivele invocate au fost, evident, lipsa banilor şi criza, societatea de transport amintind pierderile de 80.000 de lei lunar, creşterea salariilor în companie, creşterea preţului la combustibili şi o groază de alţi factori ce nu mai permit pensionarilor să se plimbe gratis prin municipiu. Ce n-a spus, însă, nimeni de la STP a fost că, şi fără subvenţiile pentru pensionari, pierderile vor con­tinua să existe, în condiţiile în care pe ţeava investiţională se află un sistem de taxare şi eliberare a biletelor în valoare de apro­ximativ 300.000 de euro. E ceva din secolul nostru, modern şi civilizat, dar potrivit ca peretele peste nucă în condiţiile actuale. Fiindcă, oricât de mândri am dori să fim de avansul tehnologic pe care îl va lua, astfel, Tulcea în faţa altor oraşe ale ţării, ca să nu mai vorbim de cele din judeţ, să cheltui pentru cartele magentice, bilete tipărite pe hârite termică, automate de emis toate acestea şi alte complicăciuni o sumă mai mare decât cea pe care ai dat-o pentru 10 autobuze este încă o dovadă a faptului că la noi căruţa merge înaintea boilor, pentru a le netezi acestora drumul. Da, vom afla cu exactitate câţi călători îşi plătesc transportul, vom afla câţi litri de combustibil se consumă pe câţi kilometri şi aşa mai departe, dar asta nu va face decât să avem certitudinea că transportul public în forma sa actuală de organizare nu este profitabil şi trebuie subvenţionat de stat. Să cheltuim 300.000 de euro pentru acest lucru, în condiţiile în care altele erau priorităţile, ni se pare cel puţin o viziune eronată de management. Iar asta este marea suferinţă a Tulcei în materie de administraţie locală: lipsa viziunii şi cheltuirea banilor complet aiurea. Când avem nevoie de ţevi pentru apă şi asfalt pe străzi, noi spargem banii pe fântâni arte­ziene. Când avem nevoie de autobuze, ne cumpărăm sisteme de taxare super automatizate. Iar lista o puteţi continua dumnea­voastră, cu toate erorile de mangement admistrativ cu care v-a cadorisit Primăria în ultimii 20 de ani.

Comentarii (0)