|
După ce ne-a năpădit cu un spot publicitar pe panourile cu afişaj electronic din oraş, preşedintele Consiliului Judeţean şi-a pus o poză şi pe harta turistică a judeţului, ca şi cum ar fi plătit editarea produsului destinat turiştilor din buzunarul lui Firesc este să promovezi fotografic pe astfel de materiale ceea ce este specific judeţului; în niciun caz figura zâmbăreaţă a unui (trecător) preşedinte de instituţie judeţeană, care mai şi semnează un text absolut năucit de locuri comune Poza zâmbitoare a preşedintelui CJT, Victor Tarhon, apare de nişte ani buni pe panourile publicitare cu afişaj electronic, care aparţin unei firme binecunoscute în mediul de afaceri local. Lucru firesc, ne-am gândit, câtă vreme patronul societăţii nu primeşte niciun leu de la Consiliul Judeţean pentru spotul difuzat. La urma urmei e normal să ai afinităţi, să spijini cum poţi partidul din care faci parte, sau cu care doar simpatizezi, ba chiar şi să popularizezi imaginea unui lider de filială judeţeană de partid pentru că aşa ai tu chef. În această situaţie nu putem vorbi, desigur, despre un cult al personalităţii pentru că, suntem siguri, preşedintele CJT a fost rugat să accepte acest cadou doar dintr-un exerciţiu de admiraţie şi respect.
Ceea ce este greu de înţeles şi naşte o reacţie adversă vine, însă, din altă direcţie. Consiliul Judeţean a produs, cu vreo 12 mii euro (fără TVA) o hartă turistică a judeţului, hartă care a intrat în circulaţie la sfârşitul lunii iulie a.c.. Pe una dintre coperţi, cea de pe verso (surpriză!!!) dăm de poza preşedintelui CJT, ataşată unui text pe care-l şi semnează.
Asta nu-i de bine. Un produs care promovează turismul la nivel de judeţ, să zicem pe o perioadă care depăşeşte pragul 2012, nu are de ce să fie ilustrat cu poza actualului preşedinte al Consiliului Judeţean. Că doar nu mai suntem în vremea celui ce credea că e în tot şi în toate. Textul ataşat, plin de locuri comune şi expresii răsuflate, neatractive, pentru orice PR începător, te face să zâmbeşti cu îngăduinţă, mai ales când te gândeşti că s-ar putea să nu-i aparţină celui care semnează. De regulă, o apariţie ceva mai discretă şi treaba bine făcută aduc mult mai multe puncte la imagine decât astfel de artificii deranjante. Nu de alta, dar ideea de cult al personalităţii încă ne produce frisoane.
 |