|
Cum ar fi arătat Delta Dunării dacă nu ar fi fost rezervaţie?! Fără reguli speciale, fără recunoaşterea internaţională UNESCO şi RAMSAR, fără turişti şi prosperă, probabil, din punct de vedere industrial. Probabil că aici s-ar fi făcut agricultură intensivă, cu pesticide, iar dacă un investitor bogat ar fi vrut să construiască aici un combinat foarte poluator, cu siguranţă, nimeni nu ar fi putut să-l oprească. Aceasta ar fi fost Delta Dunării dacă în 1990 nu ar fi fost declarată Rezervaţie a Biosferei şi ulterior inclusă pe listele internaţionale de protecţie a mediului. În aceste zile se desfăşoară la Tulcea conferinţa internaţională "Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - 20 de ani", la eveniment fiind prezenţi zeci de cercetători din România şi din străinătate. De asemenea, tot în această lună se sărbătoresc 40 de ani de la înfiinţarea Institutului de Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, cercetările ştiinţifice realizate aici stând la baza deciziilor pe care Administraţia Rezervaţiei le ia. Guvernatorii politici ai Deltei Delta Dunării a fost înfiinţată în 1990 şi a fost declarată sit al patrimoniului UNESCO în 1991. Primul guvernator al Deltei a fost renumitul biolog ?i oceanolog, Marian Traian Gomoiu, membru al Academiei Române (apolitic) care, de altfel, a şi creat, alături de colegii de atunci din instituţie, cadrul legal după care Rezervaţia funcţionează acum. Mandatul său s-a încheiat în 1993, când fotoliul de guvernator a fost preluat de Eugen Tarhon, fost ministru al Silviculturii. Deşi membru al P.D.S.R., deciziile acestuia au fost foarte apreciate de predecesorii săi, o mare parte a fondurilor alocate Rezervaţiei fiind destinate proiectelor ştiinţifice.
În 1996, conducerea Administraţiei a fost preluată de politicianul Andrei Svoronos care a condus instituţia până în 2000. A urmat Virgil Munteanu, (2000-2004) iniţial apolitic, apoi înregistrat pe lista P.S.D., fără să activeze însă ca lider politic al acestui partid. În perioada 2004 - octombrie 2008, Administraţia a fost condusă de liberalul Paul Cononov, acesta fiind urmat de O.N.G.-istul Liviu Mihaiu, apolitic, dar care a fost scos din scenă din cauza unor interese, evident, politice. Mihaiu a fost înlocuit cu Grigore Baboianu, director executiv al Administraţiei încă de la înfiinţare, şi fost director al Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării. Delta Dunării, singura zonă din lume cu legislaţie proprie Cu sau fără conducere politică, Administraţia Rezervaţiei a iniţiat de-a lungul celor aproape 20 de ani de funcţionare opt acte normative destinate strict acestei zone, la acestea adăugându-se alte documente importante, realizate sau comandate altor instituţii aşa cum este Institutul de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea. Alte legi sau hotărâri de Guvern au fost complementare cadrului legal după care RBDD funcţionează: Legea Vânătorii, Legea Pescuitului şi aşa mai departe. Deşi o parte dintre acestea au mari deficienţe, ele există şi sunt... perfectibile. De asemenea, mai multe proiecte de acte normative extrem de importante pentru Delta Dunării, fie că este vorba de Legea Rezervaţiei, Planul de Management sau de Legea Pescuitului şi Acvaculturii, sunt amânate cu bună ştiinţă de parlamentari. Aşa se face că, deşi elaborate în urmă cu trei sau patru ani, sunt periodic respinse de Camera Deputaţilor sau de Senat, singura care a fost aprobată, dar într-o formă neagreată de autorităţile de mediu, fiind Legea Vânătorii, care prevede desfăşurarea unor astfel de activităţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Că vor fi sau nu adoptate, toate aceste legi foarte importante pentru Delta Dunării vor fi aproape inutile în condiţiile în care deciziile vor fi tot timpul politice. Cum ar fi Delta fără comandă politică Cu siguranţă, dacă Rezervaţia Biosferei nu ar fi existat, probabil că acum Delta ar fi arătat ca un soi de "Wild West", fără reguli de administrare, unde legea ar fi aparţinut celui mai puternic. Dacă însă Delta ar fi depolitizată, deciziile ar fi luate exclusiv spre binele acestei zone, fără presiunile sau dezinteresul şefilor de partid sau guvernelor.
 |