Trist este că, mai mult ca oricând, sărăcia va alunga copiii de la şcoală

   Susţinerea unui copil la şcoală îi costă pe părinţi peste 1.500 de lei în mediul urban şi 1.300 în mediul rural. Destul, nu? Iar dacă ţinem cont de faptul că majoritatea familiilor au mai mult de un copil în şcoală, efortul financiar al părinţilor depăşeşte, în medie, 1.900 de lei, anual, potrivit unui raport lansat de organizaţia „Salvaţi Copii!”

   Analiza datelor cuprinse în raportul în discuţie indică diferenţe suplimentare între mediul urban şi cel rural şi în privinţa altor aspecte. Spre exemplu, costul meditaţiilor este de aproape trei ori mai mare în cazul copiilor din mediul urban, în timp ce costul transportului pentru copiii din rural îl depăşeşte cu mai mult de o dată şi jumătate pe al celor din urban. Totodată, rechizitele, uniforma şi echipa­mentul pentru sport, paza şcolii, fondul clasei şi evenimentele/serbările sunt mai scumpe pentru părinţii din mediul urban.

 „Nu ştiu pe unde o să scot cămaşa anul acesta. La fiecare început de an şcolar mă confrunt cu aceeaşi problemă, mă apucă groaza când fac lista şi văd câte sunt de cumpărat. Acum am procedat la fel, am făcut o listă pe care trebuie s-o cumpăr, n-am încotro, dar cu bani mai puţini în buzunar pentru că asta e, Guvernul ne-a pus la subţiat sub toate formele. Nu ştiu ce voi face, de unde o să scot cel puţin 4 milioane, cât îmi trebuie pentru trusoul şcolar al fetiţei, şi din ce-om mai trăi în continuare, cu toate hangaralele de peste lună”, ne-a declarat Anastasia M., o mămică aproape disperată de tot ceea ce implică din punct de vedere  material începutul de an şcolar, mai ales în condiţiile actuale.

Abandonul şcolar ia proporţii  

   Rechizitele, manualele, ţinuta obligatorie, transportul, taxele aferente concursurilor şcolare, fondul clasei, toate acestea amplificate de condiţiile actuale de criză şi de-a dreptul sărăcie, nu fac decât să îi descurajeze pe părinţii pauperi care, astfel, ajung să nu-şi mai trimită copiii la şcoală. Astfel, se întâlnesc tot mai multe cazuri de copii care renunţă la şcoală încă din primii ani ai învăţământului gimna­zial şi chiar primar.

   „Fetiţa mea a avut anul trecut în clasă un caz de copil retras de la şcoală din cauza imposibilităţii părinţilor de a-i oferi tot ceea ce era necesar pentru şcolarizarea lui. Mămica aceasta nici nu contribuia la fondul clasei, nu avea niciodată din ce să plătească revistele şcolare, deplasările în scop recreativ şi tot ceea ce se mai ivea pe parcusul anului şcolar şi care impunea contribuţia noastră. Pentru serbarea de iarnă, înainte de a se retrage, i-am încropit noi, celelalte mămici, o costumaţie copilului. Trăiau într-o sărăcie îngrozitoare. Este trist ca un copil să aibă atât de mult de suferit din cauza situaţiei materiale a părinţilor. Este îngrozitor de trist”, ne-a mai spus aceeaşi mămică.   

    Trist este că de-acum înainte va fi şi mai greu, atât pentru părinţii săraci, cât şi pentru cei care reuşeau, cu sacrificiile de rigoare, să-şi ţină copiii la şcoală. Conform zicalei de criză care spune că „în recesiune cei graşi vor slăbi, cei slabi vor muri”, o şansă ca cei care aveau înainte să aibă şi de-acum încolo, deşi mai puţin, există. Aşa că să nu-i plângem pe bogaţi. De plâns sunt copiii pentru care voinţă de a merge la şcoală există, însă nu şi putirinţă. Se pare că dramele cu chip de copil vor fi din ce în ce mai multe…

Comentarii (0)