|
Pe 10 mai 2010, Primăria Municipiului Tulcea a lansat o licitaţie pentru achiziţionarea de cartuşe de cerneală şi toner pentru imprimantele şi copiatoarele din dotare. Valoarea estimată a contractului era de 155.000 de lei, adică 36.218 Euro. De aceşti bani, Primăria dorea să achiziţioneze aproximativ 1.500 de cartuşe pentru imprimantele cu cerneală şi cele laser, plus cartuşe pentru copiatoare şi faxuri.
Ce poţi, face, totuşi, cu 1.500 de cartuşe? Luând o medie de 1.000 de pagini A4 printate cu un cartuş, obţinem 1.500.000 de pagini tipărite. 1.500.000 de pagini A4 tipărite acoperă o suprafaţă de 9,35 hectare şi cântăresc 7,48 tone. Aceleaşi 1.500.000 de pagini A4, puse cap la cap, pot acoperi o distanţă de 445,5 kilometri, adică de 11 ori distanţa de la Tulcea la Babadag. De fapt, o bandă a drumului de la Tulcea la Babadag ar fi complet acoperită cu hârtie. Fiecare angajat al primăriei ar trebui să tipărească la imprimantă cel puţin 2.824 de pagini pe an, folosind aproape 6 topuri de hârtie. Oricum, la acestă cantitate de tipărituri, s-ar folosi cam 3.000 de topuri de hârtie, în valoare de aproximativ 7.500 de euro. 7.48 tone de hârtie ar putea fi folosite, de asemeni, pentru tipărirea a 84.000 de ziare format tabloid (greutatea hârtiei de ziar este, în medie, de 45 de grame pe metru pătrat, faţă de 80 de grame cât este cea a hârtiei de imprimantă), adică tirajul declarat al Adevărului de seară timp de 14 zile.
Oricum am pune problema, este vorba de foarte multe hârtii, şi oricât de birocratic ar fi statul român, această cantitate de hârtii tipărite la imprimantă nu se justifică în niciun fel. Licitaţia anunţată pe 10 mai şi care trebuia finalizată pe 24 mai a fost anulată, deocamdată fiind necunoscut modul în care Primăria şi-a satisfăcut setea de cerneală şi de toner. Oricum, nici nu prea exista hârtie pe care s-o folosească primăria pentru atâta toner, ultima achiziţie publică de papetărie datând din 2008 şi fiind în valoare de 40.000 de lei.
Totuşi, în 2009 s-au cheltuit 150.150 de lei pentru cartuşe de cerneală şi toner, iar în 2008 s-au alocat acestei achiziţii alte 89.338 de lei. Cam 57.000 de euro. Veţi spune că nu este o sumă foarte mare, chiar dacă arată foarte bine a bani aruncaţi pe fereastră. Vă vom contrazice, totuşi, căci averile aleşilor din administraţia locală nu se clădesc neapărat din tunuri mari, ci din ciupeli aparent mărunte. În plus, gândiţi-vă că 150.000 de lei înseamnă salariile unei treimi din angajaţii Primăriei, iar la cât de prost merge colectarea de taxe şi impozite şi la cât de bine merge risipa banului public pe achiziţii supraevaluate, n-ar fi exclus ca într-o bună zi funcţionarii să fie plătiţi nu cu bani, ci cu toner, cerneală, obiecte de papetărie, borduri şi mixturi asfaltice.
 |