Structuri cu denumiri, însușiri sau preocupări de asociații ori ong-uri, erijându-se în exponentele unei societăți civile din ce în ce mai nepăsătoare față de viața politică, sunt implicate într-un iute proces de agregare. Existența unei puternice formațiuni politice, Uniunea Social Liberală, și menținerea pragului electoral au generat nebănuite impulsuri centripete. Judecate cu superficialitate, deplasările par să fie un simptom de sănătate a clasei politice, tendință poate oleacă zorită spre un sistem politic bipartit, în care stânga e stânga, dreapta e dreapta, iar pe la mijloc mai afli, eventual prin etapa intermediară cu partiduleț – balama.

Haotice, artificiale, multe făcute în disprețul unor criterii ideologice de asociere, în lipsa unor numitori comuni, mutațiile nu sunt însă expresii ale voinței libere a societății.Sunt strădanii de a prinde – după vorba consacrată de Mihai – Răzvan Ungureanu – un „vehicul electoral“ performant, în condițiile în care sondajele (toate, indiferent de beneficiar, executant sau plătitor) dau doar vreo patru formațiuni și partide cu șanse de îndeplinire a condiției pragului. Așadar, toți vor să încapă în patru, cinci vehicule electorale capabile să ajungă la finiș. Și toți vor să stea în față. La Uniunea Social Liberală – Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal, UNPR și Partidul Conservator – s-au mai pus două altoaie: Partidul Verzilor și Mișcarea Verzilor – Democrați Agrarieni. S-a legitimat Alianța România Dreaptă, formată din Partidul Democrat Liberal, Partidul Forța Civică și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat. La prima distribuire a colegiilor au fost și primele tulburări, mârâite discret. Ponta a spus că regocierea e un fel de „paritate cu mici reglaje“; cu termeni similari, MRU a afirmat că actele lui Neamțu sunt „mici derapaje la început de politică“. Totul e mic, deocamdată, chiar și scandalurile. Cei mari pândesc să nu izbucnească revolte semnificative. Nemulțumirile vor fi dezavuate public, zice președintele PSD, adică să plece acela căruia nu-i convine. Blaga, la rândul său, îi asigură pe toți de respectul său, dar „în politică nu se fac cadouri. Singura zestre în politică e votul“. Reprezentanții cei mici – Neamțu, MRU, Papahagi sau Pavelescu – au fost cadorisiți cu colegii. Ciudat pentru cineva care nu-i totuși novice în politică, MRU îi învăța deunăzi pe ungurenii săi că cel mai mare păcat în politică ține de egoism. Singura deducție simțită e că politica românească e locul unde păcatul e deghizat în virtute.  Colegiile electorale au fost împărțite de politicieni în „eligibile“ și „marginale“ (neeligibile). O să mai fie o categorie, aceea a „colegiilor de mahala“, unde micile reglaje se vor lăsa cu mari regulări.