Vineri, în ședința Consiliului Județean, s-a votat bugetul județului pentru anul 2018.

Este, după cum o spun în unanimitate toți membrii Consiliului Județean, cel mai prost buget din istoria CJ Tulcea. N-o fi având această istorie decât aproape 30 de ani, dar tot e rușinos pentru un buget să se claseze pe ultimul loc, mai ales în această perioadă fastă pentru economia României, când avem cea mai mare creștere din UE.

Bugetul CJ Tulcea pentru 2018

nu este prost pentru că n-ar fi avut parte de educație, de îngrijire sau de preocupare din partea responsabililor. Și, totuși, e prost. Pentru că la cheltuieli de 222.622.000 de lei și la venituri estimate de 169.580.000 de lei, deficitul este de 53.042.000 de lei. Este un deficit mare, greu de acoperit, mai ales că revoluția fiscală gândită anul trecut de către fostul ministru Mișa a dat peste cap încasările autorităților publice din teritoriu, punând accentul pe încasările la bugetul centralizat. Numai reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10% a lăsat găuri importante în bugetele locale.

În aceste condiții, nu prea mai ajută nici tăierea la sânge a cheltuielilor și nu ne ajută nici măcar faptul că ministru de Finanțe este, de curând, Eugen Orlando Teodorovici, ales în Senat pe listele PSD Tulcea. Oricât de bună ar fi relația acestuia cu reprezentanții aleși ai județului, oricât de pornit să repare ceva din haosul creat de ministrul Mișa ar fi, rectificarea în bine a codului fiscal este un proces de durată, care trebui făcut după o matură chibzuială, nu pe genunchi, pentru a nu da naștere unor noi inechități. În aceste condiții, fiecare leu adus în buget este extrem de important, mai ales că Tulcea are la dispoziție sume istorice din fonduri europene și ar fi extrem de păgubos să nu putem atrage aceste fonduri pentru că nu există banii pentru cofinanțare.

Așa cum am mai scris

în câteva rânduri, una dintre sursele importante de bani pentru bugetul județului Tulcea este blocată în acest moment de lăcomia greu descriptibilă a câtorva concesionari de terenuri agricole.

În proprietatea Consiliului Județean Tulcea se află și sunt concesionate în acest moment 32.196,91 de hectare destinate agriculturii. Din concesionarea acestor terenuri, CJ Tulcea a obținut în anul 2017 doar 3.748.791,77 de lei. Spunem „doar” pentru că potențialul acestor terenuri este mult mai mare.

În ultima ședință a CJ Tulcea din anul 2017, redevența pentru un hectar a fost stabilită la un minim de 1.000 de kilograme de grâu. Asta ar însemna, la prețul din 2017 al pieței, aproximativ 600 de lei pe hectar redevență, față de o medie de 80 de lei pe hectar, cât se plătește deocamdată.

La sfârșitul anului 2017,

în octombrie mai exact, au expirat trei contracte mari. În mod normal, după ce concesionarii au tras din aceste terenuri profituri ieșite din comun timp de 20 de ani, ar fi trebuit să accepte de bunăvoie încheierea contractelor, mai ales că au încălcat în mod repetat clauzele acestora. Această acceptare le-ar fi permis să participe la o nouă licitație pentru terenurile respective, în niște condiții care să fie avantajoase și pentru județul Tulcea, și pentru locuitorii acestuia, nu doar pentru doi-trei proprietari ai unor fime niciodată sătule. Concesionarii, însă, n-au vrut să renunțe la găina cu ouă de aur, care le-a adus în 20 de ani subvenții de zeci de milioane de euro și profituri asemenea. Așa că încearcă de luni de zile diverse tertipuri pentru a-și prelungi contractele pe care nu le-au respectat. Tot ce reușesc, din păcate, este să amâne inevitabilul, adică organizarea unei noi licitații. Procesele pe care le-au deschis pe bandă rulantă nu fac decât să-i elimine dintre cei ce pot participa la licitație și provoacă daune tuturor, inclusiv lor, concesionarilor de rea credință, căci nu este exclus ca CJ Tulcea să se îndrepte în justiție împotriva lor pentru a recupera pagubele produse direct și indirect.

Iar pagubele sunt consistente

dacă luăm în calcul veniturile pe care le poate obține CJ Tulcea de pe urma acestor terenuri.

În bugetul pentru anul 2018, veniturile din concesiuni ale CJ Tulcea sunt estimate la doar 7.300.000 de lei. Dar mai mult de jumătate din această sumă o reprezintă veniturile din concesiunile piscicole, care s-au ridicat, în 2017, la 4.829.113,78 de lei. Așadar, dată fiind situația actuală, CJ Tulcea nu poate miza decât pe aproximativ 2,5 milioane de lei din concesiunile agricole.

În condițiile în care toate cele 32.000 de hectare ar fi concesionate la prețul minim, de 1.000 de kilograme de grâu pe hectar, CJ Tulcea ar încasa 19.317.600 de lei. Adică aproximativ 17 milioane de lei în plus față de cât speră să încaseze azi. Această diferență reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât o treime din deficitul bugetului pentru 2018.

Dar lucrurile stau și mai rău, de fapt, pentru că, scoase la licitație, terenurile agricole ar produce și mai mult. O estimare realistă venită din zona specialiștilor în agricultură spune că, în urma licitației, s-ar putea ajunge la o redevență de aproximativ 900 de lei la hectar, plauzibilă în condițiile în care subvențiile pentru agricultura ecologică și pentru zone defavorizate, cum se primesc în Deltă, depășesc 400 de euro la hectar.

Astfel, în urma licitațiilor,

concesiunile agricole din Deltă ar putea aduce 28.976.000 de lei la buget. De 11 ori mai mult decât se așteaptă în acest an, în condițiile în care trei mari concesiuni sunt blocate și nu produc nimic.

28,97 de milioane de lei înseamnă mai mult de jumătate din deficitul bugetului pentru 2018. Sunt mulți, foarte mulți bani care s-ar putea duce în dezvoltarea județului Tulcea, capitol la care bugetul are cea mai mare sufe-rință. Din păcate, pentru că există oameni precum Traian Rece sau cei de la Delta Rom și Anglorom, acești bani nu vin la județ, deși nu se duc nici măcar către acești concesionari dolosivi, căci fără contracte valabile ei nu pot nici folosi terenurile și nici obține subvenții.

Suntem așadar, într-o situație

din care toată lumea pierde, când am putea fi într-o situație în care toată lumea care merită să câștige. Nu putem spera decât că nimeni nu se va lăsa intimidat de amenințările proferate de diverși concesionari ce frizează deja infracționalitatea și că licitațiile se vor organiza la timp, astfel încât bugetului să i se mai ia măcar o pietricică de pe inimă.