La unison, şi Patronatul peştelui, şi specialişti din Ministerul Agriculturii, cât şi asociaţiile de pescari consideră că trebuie umblat de urgenţă la legislaţia din domeniu pentru a stopa importul de peşte, gen caras, dar mai mult

pentru a pune în valoare amenajările piscicole deja existente, prin accesarea de fonduri europene.

În această direcţie, s-au făcut o serie de propuneri de amendamente la Proiectul de lege PLx 132/20 februarie 2017 privind aprobarea OUG 85/2016 pentru modificarea şi completarea OUG 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura. Cea mai importantă propunere priveşte completarea unui articol care prevede „concesionarea/închirierea în domeniul piscicol” cu „concesionarea/ închirierea/privatizarea în domeniul piscicol”.

Cum se justifică: instituţional, ANPA operează de facto în numele statului, deşi are numai atribuţii de control. Câtă vreme legislaţia în vigoare în domeniul privatizării recunoaşte agentului economic posibilitatea unui volum de investiţii în activele amenajării piscicole, prin eliminarea acestei prevederi dintre atribuţiile ANPA, se blochează practic integrarea în circuitul economic a acestor amenajări prin restricţionarea accesului la credite şi asigurări. În cadrul POPAM există posibilitatea ca agenţii economici să acceseze fondurile europene prin aport în natură de până la 50% din valoarea solicitată prin proiect, dar în acest moment există un vid legislativ în ceea ce priveşte finalizarea procesului de privatizare în domeniul piscicol.

În acest an s-a constatat că investitorii care şi-au asumat un volum mare de investiţii nu pot participa la finanţarea prin POPAM, or dacă până la sfârşitul anului 2018 ţara noastră nu va atrage cel puţin 25% din fondurile alocate, va intra în procedura de suspendare şi dezangajare a fondurilor.

Privind valorificarea amenajărilor piscicole

În prezent, în lege se spune: „Valorificarea activelor şi amenajărilor piscicole aflate în domeniul public/ privat al statului se face, după caz, prin concesionare, arendare, închiriere, alte forme prevăzute de lege”. Cum se vrea: „Valorificarea activelor amenajărilor piscicole aflate în proprietatea statului se face, prin vânzare, în conformitate cu legile privatizării”. De asemenea, „terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/ privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă”. Iniţiatorii propunerii de modificare legislativă argumentează cu paradoxul privatizării pisciculturii, conform căreia fermierii sunt proprietari pe nişte active amplasate pe terenul statului. Şi nu pot utiliza aceste active în relaţiile de creditare bancară: terenul nu le aparţine, iar statul, proprietarul, nu l-a intabulat.

De asemenea, pentru impulsionarea activităţii de acvacultură, amenajările piscicole trebuie să intre în circuitul civil/economic pentru a permite disponibilizarea resurselor pentru investiţii.

Cele câteva propuneri de modificare şi completare a legislaţiei care priveşte amenajările piscicole, făcute de oameni care chiar se pricep la pescuit şi piscicultură, au intrat zilele trecute în dezbaterea deputaţilor din Comisia pentru agricultură.