Cuvântul „teatru” vine de la greci. Înseamnă loc de întâlnire. Este locul în care oamenii vin să vadă adevărul despre viață și despre situația socială. Stella Adler

În majoritatea pieselor de teatru scrise de William Shakespeare apare un personaj pe cât de amuzant, pe atât de misterios: bufonul. Acesta nu este, nici pe departe, un personaj decorativ. Întrucât poate vorbi liber, fără să se teamă de pedeapsă, marele Will l-a folosit nu de puține ori ca vehicol al ideii pe care dorea el însuși să o transmită. Ca în șah, nebunul se deplasează pe diagonală, traseul său conducând spre cea mai bună cale de rezolvare a unei situații. Vocea autorului devine în acest caz vocea destinului, iar bufonul- vestitorul ei. Shakespeare era și el actor, iar bufonul – alter egoul său.

Și astăzi, actorul are menirea de a purta cu sine un mesaj. În ultima jumătate de secol, mesajul este des travestit în senzație. Chit că îți pui întrebări sau chit că jocul artistului trezește în tine anumite stări, vizionând un spectacol de teatru vei constata că ți se comunică ceva aflat dincolo de cuvânt. Misticii ar spune că se propagă energii nevăzute. Materialiștii ar spune că arta dramatică, în sincretismul ei, îți oferă această frumoasă stare de beatitudine, folosind trucuri vechi de când lumea: imagini frumoase, muzică și fraze atent chibzuite. Probabil răspunsul este mult mai simplu: un spectacol dramatic reușit îți crează, pentru o oră sau mai bine, mediul propice de a privi înăuntrul tău. Uneori o piesă te încântă, alte dăți te scoate din sărite. Dar oare nu cumva aceasta este impresia ta despre propriile trăiri ori prejudecăți? Oare aceasta să fie misiunea teatrului? Cine știe?

Pe 27 martie este Ziua Mondială a Teatrului, zi în care o personalitate marcantă a acestei bresle este invitată să transmită câteva cuvinte publicului spectator. Anul acesta a fost ales dramaturgul, scenograful și regizorul sud-african Brett Bailey. Tradițional, acest discurs se citește în toate teatrele din lume. Și în Tulcea, desigur!

Teatrul „Jean Bart” a programat în această zi două spectacole proprii:

· Dimineața, de la ora 11.00, copiii sunt invi­tați să vizio­neze spectacolul mu­zical „Prostia omenească” după Ion Creangă, în regia lui Nelu Serghei

Regizorul mărturisea la data Premierei: ,,La muzica pentru spectacol, semnată Marius Ţeicu, special pentru aceasta piesă, ne-am permis să mai aducem și altceva în plus. Una peste alta, sper să fie un spectacol bun, care să placă publicului, un public aș putea spune mai pretențios decât cel adult și asta pentru ca la copii o punere în scenă a unui spectacol e mult mai dificilă. Cu acest public nu te poți juca, dacă se poate spune asta, nu poți umbla cu multe finețuri pentru că ei, copiii, sunt foarte serioși.”

· Seara, la ora 19.00, se va juca ,,O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, în regia lui Cristian Gheorghe

Regizorul a propus o viziune nouă, însă deloc disonantă cu  tonul dat de genialul nostru dramaturg. Pornind de la premisa că acesta este universal și actual, Cristian Gheorghe a translatat povestea în ziua de azi. Jupân Dumitrache și Ipingescu sunt jandarmi înarmați până-n dinți, în jurul cărora gravitează un Chiriac ce trimite, de la prima vedere, la Ernesto che Guevarra, o Veta îmbrăcată sport cu machiajul scurs de plâns, o Zița punkistă și un Spiridon care se ascunde de stăpân să fumeze și – culmea obrăzniciei! – să citească romane. Accentul cade pe Spiridon, substituindu-se de data aceasta perso­najului principal.

Așadar, Teatrul „Jean Bart” este pregătit de sărbătoare, așteptând publicul tulcean cu porțile larg deschise. În încheiere, propunem să medităm un pic la vorbele omului de teatru rus Vsevolod Meyerhold:

„Vreau ca toți slujitorii scenei să își recunoască destinul lor deschizător de drumuri profunde. Sunt deranjat de eșecul camarazilor mei de a se ridica deasupra intereselor castei lor, care nu au legătură cu interesele societății, în general. Da, teatrul poate juca un mare rol în transformarea întregii existențe”.

Mihai GĂLĂȚAN