poveste înainte Radu Stuchita pentru sfeclă. editat de Eilish Hart.
De la aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România și-a văzut forța de muncă diminuându-se constant. Având dreptul de a trăi și de a lucra oriunde în bloc, milioane de cetățeni români au călătorit în străinătate, contribuind astfel la reducerea decalajelor de angajare în țările mai bogate membre ale UE. Astăzi, însă, România se află de cealaltă parte a ecuației. Confruntat cu propriul deficit de forță de muncă, Bucureștiul este la fel de bine se transformă în Asia Pentru a-și consolida forța de muncă, angajând zeci de mii de lucrători din toată lumea Bangladesh Și Vietnam. după crescând Cota sa anuală de lucrători din afara UE la 100.000 anul trecut, România înregistrat Peste 10.600 de noi contracte de muncă doar cu lucrători din Nepal. Dar asigurarea documentelor necesare este doar una dintre numeroasele bucle prin care trebuie să treacă migranții nepalezi. Într-o telegramă din Kathmandu, un jurnalist român Radu Stuchita Rapoarte despre timpul și banii pe care lucrătorii petrec în drumul lor din Nepal în România – și ce îi așteaptă la destinație.
Nepal – Când plecam spre casa familiei lui, patsa (Numele schimbat) mi-a spus să mă țin strâns de spatele motocicletei și să mă pregătesc pentru o plimbare „dureroasă”. „Cu o zi înainte, a trebuit să mergem trei ore pe jos pentru a ajunge la stația de autobuz”, își amintește el.
Ne ia trei ore să ajungem în satul său din Kathmandu, conducând încet prin dealurile unde guvernul nepalez nu a asfaltat încă drumurile. Când am ajuns în sfârșit, mama, tatăl, cumnata, fratele și nepoata lui Patsei au ieșit din camerele lor să ne întâmpine. Adunându-i pe toți în jur pentru a vorbi, Patsa ne înmânează fiecăruia dintre noi feluri de mâncare cu orez și dal – o supă de linte.
Fratele lui Batsa a petrecut trei ani lucrând în Qatar, dar spune că o parte din povestea lui este „în trecut”. Mi-a spus: „Acum vreau să rămân și să locuiesc cu familia mea în Nepal”.
De data aceasta, Batsa va fi cel care va pleca. În loc să meargă în Orientul Mijlociu, plănuiește să meargă în România – o țară înregistrat Noi contracte de muncă cu peste 10.600 de lucrători migranți din Nepal anul trecut. La fel ca mulți alți imigranți nepalezi, Bhatsa caută condiții de muncă mai bune și șansa de a câștiga destui bani pentru a-și aduce câțiva înapoi acasă. Vrea să-și ajute familia să construiască etajele rămase din casa lor. „Voi sta mai întâi doi ani, apoi voi lucra, apoi vin acasă, mă căsătoresc, vezi”, mi-a spus Batsa.
Un electrician calificat cu mulți ani de experiență. Firma la care lucra era stabilă, dar salariile nu erau suficiente pentru a acoperi cheltuielile familiei sale. „Suntem încă bine, pentru că suntem o familie de clasă mijlocie. Avem o fermă de bivoli, [and] Avem un teren pe care lucrăm”, explică el.
Radu Stuchita
Radu Stuchita
în jurul 66 la sută dintre nepalezi depind de agricultură pentru existența lor și nu numai 70 la sută din populație participă la economia informală. Salariul minim în țară este în prezent de 15.000 de rupii nepaleze pe lună – aproximativ 115 de dolari. Dar pentru lucrătorii din sectorul informal, Protecția muncii La fel ca salariul minim, nu este neapărat aplicat.
Guvernul nepalez s-a adaptat de-a lungul anilor pentru a satisface cererea globală tot mai mare de lucrători migranți (care oferă adesea forță de muncă mai ieftină) și a autorizat oficial migrația forței de muncă 110 țări. În același timp, este nu este neobișnuit pentru ca muncitorii migranți să treacă prin India în țări precum Irak, deși Nepal a făcut-o oficial interzis Subiecții ei lucrează acolo. pentru fiecare Recensământul 2021Aproape 80% din cei 2,2 milioane de nepalezi care trăiesc în străinătate sunt bărbați. Cei mai mulți dintre ei sunt relativ tineri, cu vârste cuprinse între 25 și 35 de ani și, de obicei, își trimit acasă o parte din câștiguri. Potrivit Băncii Mondiale, remitențele constituie mai mult de cinci a PIB-ului Nepalului.
forta de munca
În martie, guvernul nepalez Ridicat Limita de doi ani pentru aprobările de muncă străine, permițând lucrătorilor migranți să semneze contracte pe termen lung în străinătate. Guvernul a dat, de asemenea, misiunilor diplomatice nepaleze autoritatea de a reînnoi aprobările de muncă, uşurând astfel povara ministerului muncii de externe al ţării. (Anterior, lucrătorii ale căror aprobări de muncă expiraseră trebuiau să se întoarcă în Nepal pentru a obține permise de reintrare.) Ek Narayan Arial cometariu asupra modificărilor.
Oricare ar fi cazul, aplicarea pentru un loc de muncă în străinătate rămâne un proces lung și anevoios. „Ar putea dura până la șapte luni să aștepte, totul depinde de rata de răspuns a autorităților”, spune el. Ayush (nume schimbat), un agent lucrează pentru o firmă de angajare din Kathmandu care trimite muncitori în România, precum și în Orientul Mijlociu.
Într-adevăr, potențialii imigranți precum Batsa au de-a face nu doar cu birocrația nepaleză, care implică uneori plata de mită, ci și cu oficiul român pentru imigrație, care s-a dovedit incompetent. În plus, nu există nicio ambasadă a Nepalului în România; Imigranții care se confruntă cu probleme de comunicare ar trebui să fie Consul onorificcare nu are puteri diplomatice formale, sau Ambasada Nepalului la Berlin.
Găsirea unui loc de muncă necesită, de asemenea, să ai de-a face cu agenții de recrutare terțe, cum ar fi cea în care lucrează Aayush. Denumite în mod colocvial birouri „de forță de muncă”, aceste firme au relații de lucru cu angajatori (sau agenții partenere) din țări străine și le oferă lucrători – contra cost.
Batsa a auzit pentru prima dată despre jobul pentru care a aplicat în urmă cu opt luni. „Am contactat imediat Workforce și mi-am exprimat interesul de a aplica”, își amintește el. „A trebuit să susțin un examen pentru care am călătorit în afara satului meu la locul lor de testare. Mi-au înregistrat munca la conexiunile electrice și l-au trimis comisiei, care a decis ulterior că am promovat.” (Nu toți solicitanții nepalezi sunt supuși acestui tip de proces de selecție, deoarece Marea majoritate Aceștia sunt repartizați pe locuri de muncă „necalificate”.
Radu Stuchita
După ce a primit rezultatele examenului, Batsa se întoarce în satul său pentru a aștepta sosirea permisului de muncă. Între timp, el lucra la ferma familiei cu normă întreagă.
„dedicat, serios și dedicat”
Batsa îmi trimite zilnic mesaje, iar ocazional îmi cere sfaturi despre România. Nu pot spune nimic: odată ajuns în Europa, soarta lui poate fi foarte diferită de ceea ce i s-a promis. Deși lucrătorii imigranți tind să se aștepte la locuri de muncă mai bine plătite, proporționale cu calificările lor, jurnaliștii de investigație Găsite Adesea ajung să facă muncă manuală slab calificată.
În trecut, unii lucrători migranți pur și simplu și-au asumat responsabilitatea de a găsi un loc de muncă mai bun, fie în România, fie în altă parte din Europa (deoarece o viză de muncă românească nu le permite să călătorească legal în alte state membre ale UE, aceasta din urmă poate implica trecerea frontierelor) . neregulat Apoi lucrați sub masă).
Însă angajatorii români care plăteau comisioane agențiilor de recrutare nu au deseori să se despartă de angajații lor.
Vrei să continui să citești? Acest articol este de la The Beet, un e-mail săptămânal de la Meduza care acoperă Europa Centrală și de Est, Caucaz și Asia Centrală. Înscrieți-vă mai jos pentru a primi povestea completă în căsuța dvs. de e-mail.
poveste înainte Radu Stuchita pentru sfeclă
editat de Eilish Hart.
„Mândru pasionat al rețelelor sociale. Savant web fără scuze. Guru al internetului. Pasionat de muzică de-o viață. Specialist în călătorii.”
More Stories
Decalajul bugetar negativ al României scade la 5,68% din PIB în 2023
Precizări și recomandări pentru firmele românești – Diplomat București
Startup-ul co-fondat de România vizează 7 milioane de euro pentru dezvoltarea tehnologiei hyperloop pentru transportul de mare viteză