Patriarhul României: Lumina Taborului simțită de isihaști este căutată de fiecare creștin luminat în botez.

Lumina care a apărut pe Muntele Tabor la Schimbarea la Față a Mântuitorului este „lumina pe care Duhul Sfânt o caută atunci când fiecare creștin este botezat cu apă”, a spus sâmbătă Patriarhul Daniel.

Această lumină, care este rodul rugăciunii și semn al reticenței, „este dată celor care se roagă mult și trăiesc o viață creștină de post, rugăciune și fapte bune, pentru a aduce bucurie în Împărăția cerurilor”.

Lumina Taborului prefigurează profetic slava Învierii, Înălțarea și A Doua Venire a lui Hristos și este slava Împărăției Preasfintei Treimi, a explicat patriarhul României care a asistat la hramul Mănăstirii Cernica din județul Ilbov.

„Această slavă a lui Hristos revelată la Tabor este bucuria și mângâierea sfinților în Împărăția cerurilor”.

Patriarhul României a spus că Moise și Ilie erau în Tabor, pentru că amândoi i-au cerut odată lui Dumnezeu să se arate, ceea ce nu a fost posibil înainte de întruparea Mântuitorului.

„Singura posibilitate de a vedea chipul lui Dumnezeu Tatăl este să vezi chipul Fiului Său”, a amintit Patriarhul României.

Schimbarea la față a lui Hristos a necesitat o schimbare în privitori

„Nu este doar schimbarea la față, ci schimbarea întregii ființe a lui Hristos, a feței și a hainelor lui. Nu este lumină de la soare. Este lumină de la persoana divină a lui Hristos, care s-a revelat acum în natura sa umană și în hainele pe care le-a purtat”, a explicat Patriarhul Daniel.

Totodată, în volumul 7 al Filocaliei romane, părintele profesor Dumitru Stăniloye a explicat: „Când Mântuitorul şi-a arătat slava ucenicilor, nu şi-a schimbat decât faţa”. , dar Duhul Sfânt le-a transformat și simțurile astfel încât să poată vedea o lumină care nu era în această lume.

Astfel, trupurile lor au fost umplute cu Duhul, care le-a dat puterea de a vedea dincolo de simțuri, lumina care nu este în această lume, chiar și prin simțurile lor.

Isihaștii au devenit vrednici de lumina Taborului

„Anumiți sfinți care se bucură de slava Împărăției Cerurilor din viața lor pământească sunt numiți sfinți isihaști în cursul istoriei: cei care caută pacea și liniștea sufletească prin linișterea sentimentelor egoiste. Locuri liniștite în pustie, numite schituri”, a spus patriarhul pe 6 august.

Patriarhul a explicat că un isihastru (reclus) este „un loc de abstinență pentru cei care, prin multă rugăciune, post și bucuria comuniunii lor cu Hristos, doresc să tacă fie prin rugăciunea minții, fie prin rugăciunea inima.” Oprește-te: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.

Tradiția isihasmului românesc

„Pe teritoriul țării noastre, încă din secolul al XIV-lea, sunt multe mănăstiri, călugări rugători”, a spus Patriarhul Daniel, călugări din regiunea Carpatică: Chehlav, regiunea Pusau și județul Cheile.

„Și astăzi avem multe sanctuare care au devenit mănăstiri, numite schituri: Schitul Nimes, Schitul Vorona, Schitul Putna au fost vetrele reticențelor”.

Dintre Părinții Isihaști ai Țării Românești, Patriarhul Daniel „Sf. Gheorghe, stareț al mănăstirilor Cernica și Căldărușani, Sfântul Callinicus de la Cernica, care s-a rugat aproape toată noaptea în scaunul său, a fost foarte activ și muncitor ziua, Sfântul Grigorie. dascălul, care a tradus multe cărți din greacă, iar Sfântul Paisie de la Neamț (Velichkovsky) a scris pe scurt despre viață.

În secolul al XIV-lea, când isihasmul s-a răspândit la Constantinopol și Balcani, și patriarhul României, Sf. Filoteu Sinaiul și Sfântul Grigorie Sinaiul, și-au amintit rolul lor.

„Sf. Grigorie Sinaiul a avut mulți ucenici în părți ale Bulgariei și chiar în țările romane, printre care Sf. Nicodim de Tismana, Sf. Zambel de Vicina și Sf. Teofan Basarab, fiica întemeietorului Țării Românești.

„Această mișcare a revenit cu intensitate în secolul al XVIII-lea, astfel încât Sfântul Paisie Velichkovski, din Ucraina, în mănăstirea Neamś, a avut multe sute de ucenici români, ruși, ucraineni, bulgari și greci. A trecut la Domnul în 1794. , și ucenicii săi de la Neamș în țările românești, răspândindu-se în Ucraina și Rusia, au înființat multe mănăstiri urâte”, a mai spus Patriarhul Daniel.

Gheorghe, starețul mănăstirilor Cernica și Căldarusani, și mai târziu Sfântul Grigorie cel Mare al Țării Românești, se știe că au fost ucenici ai Sfântului Paisie din Niemsh în secolul al XVIII-lea. Sfântul Callinicus de la Cernica a făcut parte din această tradiție a isihasmului ortodox român, a mai menționat Patriarhul.

Sursa: basilica.ro

Fotografii: Basilica.ro / © Mircea Florescu