Postare invitat: Cum poate România să rezolve problema datoriei publice?

Scriitorul invitat Andrei Boruyana analizează potențialele efecte negative ale datoriei publice mari a României și sugerează câteva soluții pe care guvernul ar trebui să le implementeze rapid pentru a opri această tendință.

România se află din nou în vizorul investitorilor după ce datoria sa publică a depășit 50% din PIB pentru a doua lună consecutiv, potrivit datelor publicate de Ministerul de Finanțe săptămâna trecută.

Acesta este cel mai mare raport datorie publică/PIB pe care l-a văzut România din 1990. Spre comparație, acest indicator a fost de aproximativ 35% între 2017 și 2019, înainte ca pandemia de COVID-19 să forțeze guvernul să crească cheltuielile publice pentru a susține economia.

În termeni absoluti, datoria României se ridica la circa 600 de miliarde de rupii sau 120 de miliarde de euro.

Tot weekendul trecut, Fitch, una dintre cele trei mari agenții de rating internaționale, și-a menținut perspectiva negativă asupra ratingului BBB al României, rating pe care l-a reafirmat.

Diagnosticul României este același ca în nota anterioară: îndatorare mare, deficit dublu (deficit bugetar și deficit de cont curent), totul într-un climat de prețuri mari și război la granița de nord a țării.

În nota lui Fitch, analiștii au reiterat atât factorii care susțin ratingul reafirmat, cât și factorii de risc care l-ar putea împiedica:

„Principii de bază ale creditului: ratingul „BBB-” al României se bazează pe apartenența la UE și pe fluxurile de capital din UE care susțin investițiile și stabilitatea agregată, PIB-ul pe cap de locuitor și indicatorii de guvernanță și dezvoltare umană care depășesc performanța similară „BBB”. deficite bugetare și de cont curent față de cele similare, bilanț slab de consolidare fiscală, dificultăți bugetare mari și un debitor extern net destul de mare.

Prognoze negative: Perspectivele negative reflectă incertitudinea continuă cu privire la implementarea politicilor de abordare a dezechilibrelor structurale fiscale pe termen mediu și impactul războiului și crizei energetice din Ucraina asupra performanței economice, financiare și externe a României.”

Un alt aspect important este ținta estimată de creștere economică, care a fost revizuită în scădere de majoritatea analiștilor, la 2% pentru acest an, o încetinire semnificativă față de 2021.

Cum afectează acești indicatori România și investitorii săi în general?

În primul rând, o țară cu datorii mari care este nesustenabilă în ceea ce privește ceea ce poate genera economia se va împrumuta de pe piețele financiare la costuri mai mari decât țările similare, plătind astfel o primă de risc mai mare.

Din perspectiva investitorului, România trebuie să ofere un randament relativ ridicat al titlurilor de stat.

Acest lucru devine evident, mai ales pentru scadențele scurte de 6-12 luni, unde randamentele s-au situat în jurul a 5%, conform reformelor BNR de săptămâna trecută.

Creșterea randamentelor este în primul rând o problemă pentru datoria suverană restante, deoarece apare un efect de spirală: pe măsură ce randamentul (dobânda) crește, costul total al datoriei crește, iar datoria restantă crește, astfel încât rata datoriei crește, iar randamentul așteptat trebuie să crească din nou. pentru a satisface cerințele investitorilor.

Pe de altă parte, în cazul obligațiunilor, randamentele mai mari înseamnă și o valoare absolută mai mică, punând astfel presiune asupra portofoliilor care le conțin. Mă refer în principal la portofoliile fondurilor de pensii private care sunt afectate, din punct de vedere al valorii activelor, de aceste randamente mari ale obligațiunilor.

Un alt factor de impact al randamentelor mai mari ale titlurilor de stat denominate în lei, care este asociat cu devalorizarea în termeni absoluti, este presiunea asupra monedei locale. Atâta timp cât randamentele titlurilor de stat sunt sub rata inflației, care este în principal negativă în termeni reali, va exista o tendință de scădere a leului, adică presiunea asupra cursului de schimb.

Rata medie a inflației pentru 2022 este estimată la aproximativ 10% (conform Fitch), în timp ce randamentele obligațiunilor de stat românești sunt în prezent între 5% și 7%.

Desigur, Banca Națională a României (BNR) intervine și atenuează situația, fie prin cumpărarea de titluri de stat, fie prin cumpărarea de lei, susținând astfel stabilitatea monedei locale.

Vestea bună pentru investitorii interesați de obligațiuni de stat este că la un moment dat, odată ce valoarea lor scade suficient, devine interesant să le cumperi, pentru că pot fi cumpărate ieftin. Inutil să spun că, în acest moment, presiunea asupra RON, venită din acest unghi, se va diminua.

Un alt efect al datoriilor mari, pe termen lung, este reticența de a face noi investiții. O țară încărcată de datorii nu poate amâna la infinit consolidarea fiscală, adică majorarea impozitelor, iar acel risc nu este muzică pentru urechile investitorilor.

Care sunt posibilele soluții de reducere a datoriei publice a României?

În ceea ce privește măsurile de abordare a acestei datorii în creștere, soluția de bază principală va fi consolidarea fiscală, așa cum a solicitat Consiliul Fiscal în trecut și este acum propus de Fitch.

Dar din moment ce contextul macroeconomic din România este dificil, având în vedere mediul de prețuri ridicate (cauzat de prețurile ridicate la carburanți) și din moment ce măsurile de politică monetară exercită deja presiuni (ratele la credite au crescut și vor crește în continuare), sarcina va fi aproape imposibilă.

Practic, dacă România ar decide să-și ridice taxele chiar acum, ar fi similar cu construirea unei căruțe vara sau a unei sănii iarna. Aceasta contrazice zicala romană: „El a făcut carul iarna și sania vara”. Va fi prea târziu.

Desigur, unele majorări de taxe se pot adresa unor domenii foarte specifice, precum majorarea taxelor pe bunurile de lux sau vicii, impozitarea unui număr mai mare decât media de imobile și idei care au apărut recent în spațiul public, de la Trezorerie.

Pe de altă parte, un buton foarte eficient de apăsat pe tabloul de bord de consolidare fiscală ar fi îmbunătățirea ratei de colectare. România trebuie să mărească colectarea impozitelor, deoarece este una dintre cele mai scăzute din Europa.

De exemplu, privind raportul impozit/PIB al României de puțin sub 30%, unde media UE este puțin peste 40%, convergența cu media europeană înseamnă că 10% din PIB este adăugat la bugetul publicului.

Practic, în 5 ani, cu datoria totală în jur de 50% din PIB, România își poate reduce semnificativ datoria publică doar prin apropierea grupului de media UE.

Raportul dintre impozite și PIB-ul țărilor Uniunii Europene. Sursa: Eurostat

Pe de altă parte, ca soluție pe termen scurt, unul dintre elementele care ar trebui să fie prioritare acum ar trebui să fie NRRP (National Recovery and Resilience Program), program pe care România nu își poate permite să-l rateze. Este necesar ca România să absoarbă toți banii și, cel mai important, să îi bage în economia reală (și nu în conturile curente ale BNR). În acest fel, se vor face investiții reale, care, la rândul lor, vor genera efectele rundei secunde.

Inutil să mai spunem că dobânzile la fondurile NPRR sunt zero pentru granturi și 0-1% pentru împrumuturi, în timp ce costul împrumutului în România pe piețele financiare, exprimat în lei, variază între 5-7%, în funcție de scadență.

Tot în coșul de soluții pe termen scurt, din cauza frământărilor piețelor internaționale de mărfuri alimentare, România ar trebui să fie capabilă să se ridice la înălțimea prilejului de a deveni un exportator relevant de alimente.

Este clar că piața alimentară va continua să fie complicată în viitor (Ucraina a fost afectată de repercusiunile războiului și Rusia cel mai probabil din cauza embargoului); Deci acesta ar putea fi un punct de cotitură pentru România și o fereastră de oportunitate.

Agricultura românească trebuie să adopte tehnologia, și deci modernizarea, extinzându-și în același timp sistemul de irigații, care în prezent acoperă doar aproximativ 10% din suprafața cultivată.

Alte soluții, pe termen mediu și lung, se referă la modul în care guvernul se raportează la afaceri, atât publice, cât și private.

Când vine vorba de companiile publice, guvernul ar trebui să le restructureze și să le îmbunătățească pe cele care înghit foarte multe subvenții, de exemplu, CFR Călători, CFR Marfa sau Complexul Energetic Oltenia.

De asemenea, ar fi de dorit să se coteze cât mai mulți dintre ei la bursă, pentru a le permite să lupte singuri pentru injectarea de capital; Tot sprijinul viitor pentru reparațiile în așteptare și planurile de investiții ar trebui să fie disponibil.

Când vine vorba de companii private, întrucât și România se confruntă cu un deficit comercial, guvernul ar trebui să încurajeze companiile locale să se extindă și să exporte cât mai mult posibil. Facilitățile fiscale ar trebui direcționate în principal către companiile care sunt emise și listate la bursă.

Războiul din Ucraina se va încheia la un moment dat și Ucraina va trece printr-o perioadă de reconstrucție, cel mai probabil coincizând cu aderarea sa la Uniunea Europeană. România trebuie să participe activ la reconstrucția țării vecine, ceea ce înseamnă că instituția politică trebuie să câștige României un loc corespunzător la masa de reconstrucție.

Mai concret, companiile românești implicate în infrastructură și construcții civile, precum și cele care produc sau distribuie materiale de construcție, toate aceste companii ar trebui să poată implementa proiecte în Ucraina în următorii ani.

Am lăsat până la urmă o soluție care trebuie să înceapă imediat și care, pe termen mediu și lung, poate ajuta foarte mult România, din punct de vedere al veniturilor bugetare. Această soluție este exploatarea gazelor din Marea Neagră.

Adoptarea unei legi externe devine necesară, pentru a elimina dependența României de importurile de gaze și, de asemenea, pentru a o transforma într-un jucător regional pe piața gazelor. O consecință suplimentară pentru România, dacă în cele din urmă va începe exploatarea gazelor în Marea Neagră, vine din redevențele colectate de la companiile implicate în explorarea și distribuția gazelor.

Redevența de stat, așa cum este definită în proiect de lege, variază între 15-70% din prețul de vânzare minus un standard fix și înmulțită cu volumul exploatat. Potrivit surselor media, valoarea gazelor din Marea Neagră la prețurile curente este estimată la 150 de miliarde de euro. Deoarece prețurile actuale sunt destul de mari, experții în energie estimează redevențele la aproximativ 50-60%.

Așadar, presupunând că statul român încasează 50% din redevențele plus efectele rundei a doua în aval (cum ar fi TVA-ul aplicat consumului de gaze pe piața internă), aceasta înseamnă aproximativ 75 de miliarde de euro, amânate pe întreaga durată de viață. Acesta poate fi o modalitate prin care guvernul român poate genera bani suplimentari pentru bugetul său.

În concluzie, România poate rezolva problema datoriei publice printr-o combinație de măsuri, precum îmbunătățirea colectării impozitelor, eficientizarea companiilor publice și listarea acestora la bursă și exploatarea gazelor din Marea Neagră.

Scris de André Boruyana, colaborator

Andre Borojano Este un profesionist experimentat în servicii financiare, cu 15 ani de experiență, având acoperit:

• administrarea fondului de investiții și pensii;
• Retail Banking: Wealth Management, Private Banking, Product Management și Business Planning;
• Finanțarea proiectelor: fonduri UE;
• Training și consultanță (în prezent), acoperind: Finanțe personale, vânzări și antreprenoriat.

Andrei este, de asemenea, creator de conținut și colaborator la mai multe platforme de afaceri și economice din România. Este licențiat în Afaceri Internaționale și Economie de la Universitatea de Studii Economice București.

(Sursa imagine de deschidere: Dreamstime.com)