decembrie 7, 2022

Obiectiv Jurnalul de Tulcea – Citeste ce vrei sa afli

Informații despre România. Selectați subiectele despre care doriți să aflați mai multe

Primele imagini uluitoare ale telescopului spațial web ale astronomilor cu Nebuloasa Orion

Interiorul Nebuloasei Orion văzut de instrumentul NIRCam al telescopului spațial James Webb. Aceasta este o imagine compozită a mai multor filtre reprezentând emisiile de gaz ionizat, gaz molecular, hidrocarburi, praf și lumina stelară împrăștiată. Cel mai notabil este Orion Bar, un perete de gaz gros și praf care merge din stânga sus până în dreapta jos în această imagine, care conține steaua strălucitoare θ2 Orionis A. Scena este iluminată de un grup de stele fierbinți, tinere, masive (cunoscute sub numele de Trapezium Cluster) chiar în colțul din dreapta sus al imaginii. Razele UV puternice și dure ale matricei Trapezium creează un mediu ionizant fierbinte în dreapta sus, erodând încet bara Orion. Particulele și praful pot supraviețui mai mult în mediul protejat oferit de panglica densă, dar izbucnirea energiei stelare creează o regiune care prezintă o bogăție uimitoare de filamente, globule și stele tinere cu discuri și cavități. Credit: NASA, ESA, CSA, Reducerea și analiza datelor: Echipa PDRs4All ERS; S. Fuenmayor .prelucrare grafică

Noile imagini web dezvăluie o vedere uimitoare a Nebuloasei Orion

Researchers at Western University in Ontario, Canada, were part of an international collaboration that targeted the newly released images.

“We are blown away by the breathtaking images of the Orion Nebula. We started this project in 2017, so we have been waiting more than five years to get these data,” said Western astrophysicist Els Peeters.

These images have been obtained as part of the Early Release Science program Photodissociation Regions for All (PDRs4All ID 1288) on JWST. Co-led by Peeters, French National Centre for Scientific Research (CNRS) scientist Olivier Berné, and Institut d’Astrophysique Spatiale (IAS) associate professor Emilie Habart, PDRs4All is an international collaboration that involves a team of more than one hundred scientists in 18 countries. Other Western University astrophysicists involved in PDRs4All include Jan Cami, Ameek Sidhu, Ryan Chown, Bethany Schefter, Sofia Pasquini, and Baria Kahn.

JWST Inner Orion Nebula

Young star with disk inside its cocoon: Planet forming disks of gas and dust around a young star. These disks are being dissipated or “photo-evaporated” due to the strong radiation field of the nearby stars of the Trapezium creating a cocoon of dust and gas around them. Almost 180 of these externally illuminated photoevaporating disks around young stars (aka Proplyds) have been discovered in the Orion nebula, and HST-10 (the one in the picture) is one of the largest known. The orbit of Neptune is shown for comparison.
Filaments: The entire image is rich in filaments of different sizes and shapes. The inset here shows thin, meandering filaments that are especially rich in hydrocarbon molecules and molecular hydrogen.
θ2 Orionis A: The brightest star in this image is θ2 Orionis A, a star that is just bright enough to be seen with the naked eye from a dark location on Earth. Stellar light that is reflecting off dust grains causes the red glow in its immediate surroundings.
Young star inside globule: When dense clouds of gas and dust become gravitationally unstable, they collapse into stellar embryos that gradually grow more massive until they can start nuclear fusion in their core – they start to shine. This young star is still embedded in its natal cloud.
Credit: NASA, ESA, CSA, Data reduction and analysis: PDRs4All ERS Team; graphical processing S. Fuenmayor & O. Berné

“These new observations allow us to better understand how massive stars transform the gas and dust cloud in which they are born,” said Peeters. She is a Western astronomy professor and faculty member at the Institute for Earth and Space Exploration.

READ  Administratorul NASA, Bill Nelson, este optimist cu privire la explorarea spațiului ca un efort comercial și guvernamental concertat

“Massive young stars emit large quantities of ultraviolet radiation directly into the native cloud that still surrounds them, and this changes the physical shape of the cloud as well as its chemical makeup. How precisely this works, and how it affects further star and planet formation is not yet well known.”

The newly released images reveal numerous spectacular structures inside the nebula, down to scales comparable to the size of the Solar System.

“We clearly see several dense filaments. These filamentary structures may promote a new generation of stars in the deeper regions of the cloud of dust and gas. Stellar systems already in formation show up as well,” said Berné. “Inside its cocoon, young stars with a disk of dust and gas in which planets form are observed in the nebula. Small cavities dug by new stars being blown by the intense radiation and stellar winds of newborn stars are also clearly visible.”

Proplyds, or ionized protoplanetary disks, consist of a central protostar surrounded by a disk of dust and gas in which planets form. Scattered throughout the images are several protostellar jets, outflows, and nascent stars embedded in dust.

“We have never been able to see the intricate fine details of how interstellar matter is structured in these environments, and to figure out how planetary systems can form in the presence of this harsh radiation. These images reveal the heritage of the interstellar medium in planetary systems,” said Habart.

Orion Nebula JWST vs Hubble Space Telescope

Orion Nebula: JWST versus Hubble Space Telescope (HST): The inner region of the Orion Nebula as seen by both the Hubble Space Telescope (left) and the James Webb Space Telescope (right). The HST image is dominated by emission from hot ionized gas, highlighting the side of the Orion Bar which is facing the Trapezium Cluster (off the top right of the image). The JWST image also shows the cooler molecular material that is slightly further away from the Trapezium Cluster (compare the location of the Orion Bar relative to the bright star θ2 Orionis A for example). Webb’s sensitive infrared vision can furthermore peer through thick dust layers and see fainter stars. This will allow scientists to study what is happening deep inside the nebula.
Credit: NASA, ESA, CSA, PDRs4All ERS Team; image processing Olivier Berné.
Credit for the HST image: NASA/STScI/Rice Univ./C.O’Dell et al. – Program ID: PRC95-45a. Technical details: The HST image used WFPC2 mosaic. This composite image uses [OIII] (albastru), hidrogen ionizat (verde) și [NII] (roșu).

Evoluție analogică

Nebuloasa Orion a fost mult timp considerată un mediu similar cu Leagănul Sistemului Solar (când s-a format acum peste 4,5 miliarde de ani). Acesta este motivul pentru care oamenii de știință de astăzi sunt interesați să observe Nebuloasa Orion. Ei speră să înțeleagă, prin analogie, ce s-a întâmplat în timpul primului milion de ani de evoluție a planetei noastre.

READ  NASA împărtășește imaginea uimitoare a grupului de stele „redescoperit”

Deoarece nucleele pepinierelor stelare, cum ar fi Nebuloasa Orion, sunt ascunse de cantități mari de praf de stele, este imposibil să se studieze ceea ce se întâmplă în interiorul lor în lumină vizibilă cu telescoape precum Telescopul spațial Hubble. Webb detectează un fișier lumină infraroșie din cosmos, permițând astronomilor să vadă aceste straturi de praf și să detecteze mișcarea care are loc în adâncurile nebuloasei.

Nebuloasa Orion JWST vs. Telescopul Spațial Spitzer

Interiorul Nebuloasei Orion văzut de Telescopul Spațial Spitzer (stânga) și Telescopul Spațial James Webb (dreapta). Ambele imagini au fost înregistrate folosind un filtru care este deosebit de sensibil la emisiile de praf de hidrocarburi care strălucește pe toată imaginea. Această comparație arată în mod uimitor cât de incredibil de precise sunt imaginile lui Webb în comparație cu precursorul lor în infraroșu, Telescopul Spațial Spitzer. Acest lucru este evident imediat din filamentele complexe, dar ochii ascuțiți ai lui Webb ne permit, de asemenea, să distingem mai bine stelele de globule și discuri protoplanetare.
Credit imagine NIRCam: NASA, ESA, CSA, PDRs4All ERS Team; Procesarea imaginii de Olivier Bernet.
Credit imagine Spitzer: NASA/JPL-Caltech/T. Meggeth (Universitatea din Toledo, Ohio)
Detalii tehnice: Imaginea Spitzer arată lumină infraroșu la 3,6 microni capturată de camera Spitzer Infrared Array Camera (IRAC). Imaginea JWST arată lumină infraroșie la 3,35 μm care a fost capturată de JWST NIRCam. Pixelii negri sunt artefacte cauzate de saturarea detectorilor cu stele strălucitoare.

„Observarea Nebuloasei Orion a fost o provocare, deoarece este prea strălucitoare pentru dispozitivele sensibile fără precedent ale lui Webb. Dar Webb este incredibil, Webb poate observa și galaxii îndepărtate și slabe”.[{” attribute=””>Jupiter and Orion, which are some of the brightest sources in the infrared sky,” said Berné.

At the heart of the Orion Nebula is the ‘trapezium cluster’ (also known as Theta Orionis), which was discovered by Galileo. It contains young massive stars whose intense ultraviolet radiation shapes the cloud of dust and gas. Understanding how this intense radiation impacts their surroundings is a key question in understanding the formation of stellar systems like our own solar system.

“Seeing these first images of the Orion Nebula is just the beginning. The PDRs4All team is working hard to analyze the Orion data and we expect new discoveries about these early phases of the formation of stellar systems,” said Habart. “We are excited to be part of Webb’s journey of discoveries.”

Webb is the most powerful space telescope ever created in human history. It was developed in partnership with NASA, the European Space Agency, and the Canadian Space Agency (CSA), and boasts an iconic 6.5-meter-wide mirror, consisting of a honeycomb-like pattern of 18 hexagonal, gold-coated mirror segments and a five-layer, diamond-shaped sunshield the size of a tennis court. As a partner, CSA receives a guaranteed share of Webb’s observation time, making Canadian scientists some of the first to study data collected by the most advanced space telescope ever constructed.