România repornește orașul minier Roșia Montană UNESCO

Rosia Montana (România) (AFP)

Un număr mare de Carpați ai României, unii săteni cred că galeriile romane unice din zona lor vor atrage statutul de Patrimoniu Mondial UNESCO – oprind în continuare un controversat proiect de extracție a aurului.

Situl, situat în Munții Abisinieni, „conține cel mai important complex cuprinzător și divers din punct de vedere tehnologic subteran de minerit roman de aur cunoscut în prezent în lume”, datând din secolul al II-lea. Icomos, consiliul consultativ al companiei, a declarat.

Dar unii săteni din Rocia Montana sunt îngrijorați de faptul că proiectul minier de aur Gabriel Resources din Canada – care va echivala cu patru vârfuri – va distruge această tradiție.

„După mulți ani de extracție, mai rămâne un singur deșert”, a declarat pentru AFP Sorin Jurka, fost miner.

Ministerul Culturii din România declară duminică că UNESCO va decide dacă va acorda statutul de patrimoniu cultural al minelor romane.

Nu este clar ce va face guvernul român în cazul în care regiunea va câștiga statutul, dar asta înseamnă că proiectul minier se va împiedica în continuare.

# Foto1

Documentul UNESCO privind Roșia Montană afirmă că „actualul plan minier și integritatea proprietății sunt extrem de vulnerabile”.

– Tradiția minelor de aur –

Dar nu toți localnicii susțin rezultatul pozitiv al UNESCO.

Potrivit primarului Eugene Ford, acest lucru „nu aduce niciun beneficiu, ci doar dezavantaje”.

„Mulți își au credința în programul modern de minerit, astfel încât nu trebuie să plece în străinătate pentru a lucra”, spune Ford pentru AFP, referindu-se la sutele de muncitori pe care compania canadiană le-a spus că vor angaja.

Dezacordul a fost semănat în anii 90, când Gabriel Resources a venit la Roșia Montană cu intenția de a extrage 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint.

# Foto2

Filiala sa, Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), în care guvernul român deține 20%, a câștigat concesiunea minieră în 1999.

Dar proiectul – inclusiv planurile de utilizare a 12.000 de tone de cianură pe an pentru a separa aurul de roci zdrobite – a atras mânia activiștilor de mediu și a altor persoane.

Pe fondul protestelor făcute de zeci de mii de oameni împotriva proiectului, fostul guvern de stânga al României și-a retras sprijinul în 2013, iar proiectul nu a reușit până acum să obțină recunoașterea de mediu necesară.

În 2016, România a declarat Roșia Montană un sit de interes istoric, oferind protecție împotriva activităților miniere – apărătorii spun că securitatea conform legislației locale este inadecvată.

Între timp, Gabriel Resources a dus România pe frontul Centrului Internațional pentru Disputele de Investiții al Băncii Mondiale, cerând daune de 4,4 miliarde de dolari (7 3,7 miliarde de dolari).

Un verdict este așteptat până la sfârșitul anului 2022, dar compania, contactată de AFP, nu a refuzat să inițieze un alt proces dacă licitația UNESCO din București din 2017 va avea succes.

– „Totul va dispărea” –

Eugene Cornea, topograf pensionar, se numără printre localnicii care se opun cu tărie proiectului.

„Doar talibanii își distrug scaunele”, a spus purtătorul de cuvânt al AFP, în vârstă de 70 de ani.

Înghițit de un rezervor de deșeuri miniere „această vale va dispărea”, el stă pe un deal și trasează o curbă mare cu o mână în zona de dedesubt.

# Foto3

„Două sate, trei biserici, dintre care una a fost construită în 1720 – toate dispar.”

Ani de conflict amar și stagnare au lăsat urme adânci pe Roșia Montană.

În pregătirea minierii, RMGC a cumpărat mai multe case de la săteni, astfel încât casele – clădiri înalte cu uși de lemn sculptate – să rămână goale și să cadă acum în pericol.

Susținuți de zeci de voluntari, arheologii Claudia și Virgil Apostol au restaurat unele dintre aceste vechi locuințe la splendoarea lor de odinioară în ultimii zece ani.

„Aceste clădiri pot fi încă salvate, dar va fi mult mai greu să treci timpul”, spune Apostolul Claudia în holul casei parohiale deja restaurate.

Dicka Derry, care a venit la Rosia Montana în 2013 „plin de vise”, speră să ofere un viitor fără minerit pentru localnici.

„În acel moment m-am trezit pe un câmp de luptă”, a spus tânărul de 28 de ani, a cărui mică afacere „Made in Rosia Montana” a angajat aproximativ 30 de femei locale pentru a lega șosete, eșarfe și pluguri din lână merino.

„Am venit aici, vreau să fac ceva, voi reuși indiferent de ce. Cred că am făcut-o”, spune Dary, adăugând că oamenii sunt „obosiți” să discute despre proiectul minier și vor să facă progrese.

© 2021 AFP