Situația și perspectivele sectorului energiei regenerabile în România

Regiunea Mării Negre are un potențial energetic imens, atât pe uscat, cât și pe mare, în ceea ce privește rezervele dovedite de gaze naturale și energie regenerabilă. Situat la granița de est a Uniunii Europene, promite să diversifice sursele de energie adecvate pieței energetice europene. Specific pentru România, 2a doua prescurtare Cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, proiectele de dezvoltare ale Mării Negre au o importanță strategică și ar putea extinde mixul de resurse energetice al țării și importanța regională.

Concentrați-vă pe potențialul marin regenerabil, potrivit unui raport al Băncii Mondiale, capacitatea tehnică totală a vânturilor offshore în Marea Neagră este estimată la 435 GW (staționară 269 GW, plutitoare 166 GW). În mod specific pentru România, estimările ajung la un potențial total de 76 GW (fix 22 GW, plutitor 54 GW). Mai mult, Comisia Europeană a început să o facă 19 noiembrie 2020, Strategia UE pentru energie regenerabilă offshore, care propune creșterea capacității eoliene offshore instalate în Europa de la nivelul actual de 12 GW la peste 60 GW în 2030 și 300 GW în 2050. Aceste ambiții ar ajuta UE să își atingă energia și obiectivele climatice până în 2030 și neutralitatea climatică ulterioară până în 2050. Cu toate acestea, Europa nu a văzut încă proiecte mature care să valorifice potențialul de energie regenerabilă al Mării Negre, datorită și strategiilor incomplete de energie eoliană offshore ale statelor membre, inclusiv a României.

Dezvoltarea surselor de energie regenerabilă în România este planificată conform Legii nr. Nr. 220 din 2008 pentru stabilirea unui sistem de promovare a producției de energie din surse regenerabile de energie. După primul val de dezvoltări regenerabile, România a instalat în prezent capacități eoliene de 3.000 MW și PV de aproximativ 1.400 MW. Aceste niveluri sunt în concordanță cu obiectivul stabilit de Uniunea Europeană până în 2020, presupunând România, care reprezintă 24% din energia produsă din surse regenerabile în consumul final.

După 2016, capacitatea totală de energie regenerabilă a înregistrat o ușoară scădere, din cauza sfârșitului perioadei de certificare GC pentru producătorii eligibili și unitățile de producere a hidro dezafectate. Producția de energie regenerabilă a rămas relativ constantă din 2015, cu o capacitate nouă minimă instalată, în timp ce energia electrică generată este destul de scăzută din cauza factorilor de capacitate mai mici (aproximativ 22%) de pe siturile mai vechi.

Programul de dezvoltare regenerabilă al României:

ESR I&R – Energie din surse regenerabile pentru încălzire și răcire

ESR EE – Electricitate din surse regenerabile

ESR T – Resurse regenerabile în transporturi

Mixul de producție este unul dintre cele mai echilibrate din UE, cu o capacitate instalată de 19,5 GW și generarea rezultată a energiei este răspândită în mod constant între surse regenerabile de energie (eoliene, solare), hidro, nucleare, gaze naturale și cărbune. Cu excepția unităților de energie regenerabilă care au fost puse în funcțiune în ultimul deceniu, activele rămase de producere a energiei electrice au trecut sau aproape de sfârșitul vieții lor utile. Deplasarea în continuare a centralelor de cărbune este planificată împreună cu înlocuirea surselor convenționale de producție (din care unitățile de cărbune și gaze naturale sunt, de asemenea, expuse la prețuri ETS mai mari în UE, care nu sunt acoperite de profiturile pieței). Aceste active trebuie înlocuite cu o nouă capacitate, care utilizează fie RES, fie centrale electrice convenționale de înaltă eficiență.

Graficul evoluției ponderii surselor de energie primară în producția de energie electrică până în 2030 (conform documentului de strategie energetică al României 2019-2030, cu o perspectivă de 2050) poate fi accesat. Aici).

În ceea ce privește planurile viitoare, conform Strategiei Energetice Române, până în 2030, se estimează că va crește capacitatea din surse eoliene la aproximativ 4.300 MW (de la 3.000 MW) și cele din surse fotovoltaice la aproximativ 3.200 MW (de la 1.400 MW). Valorile enunțate în strategia energetică sunt mult mai mici decât cele cuprinse în Planul național integrat pentru energie și schimbări climatice, care propune noi dezvoltări regenerabile în valoare de 6900 MW. Aceste noi capacități sunt în concordanță cu ambițiile României până în 2030, cu o energie regenerabilă de 30,7%. Cu toate acestea, aceste obiective sunt acum în mare măsură subevaluate pentru a atinge noul obiectiv al României până în 2030, propus de Comisia Europeană prin noul pachet „Fit for 55”., cu 38%. Atingerea acestui nou obiectiv va necesita o ambiție și o dezvoltare mult mai mari, dar nu l-am evaluat în mod eficient și formal în domeniul generării de energie.

Din 2012, România a depășit obiectivele pre-Green Deal (38% în 2020), cu o pondere a SRE în consumul total total de energie electrică de aproximativ 44% în 2014-2018. Prin Acordul Verde, Comisia Europeană a stabilit obiective ambițioase ca țările UE să le atingă până în 2030. România a mutat aceste obiective în Planul său Național pentru Energie și Climă (NCEP) și a început să implementeze reforme și măsuri pentru a le atinge. Țara se angajează să crească cota de energie regenerabilă de la 23,9% în 2020 la 30,7% până în 2030, deoarece Uniunea Europeană și-a exprimat dorința de a crește acest procent la 38%. Aceste obiective ambițioase față de contextul actual (uzine vechi de cărbune și gaze naturale, dezafectare planificată și lupte economice pentru a rămâne competitive) conduc la investiții semnificative așteptate în generarea de energie regenerabilă, precum și în stocarea în următorii cinci până la zece ani.

Proiecțiile actuale indică o creștere a capacității eoliene și fotovoltaice de la 4,4 GW la 7,8 GW până în 2025 și la 10,4 GW până în 2030, care urmează să fie realizate prin investiții de pornire și înlocuirea activelor existente de generație mare, precum și utilități care stimulează consumatorii (generație pentru consum personal). Aceste obiective sunt susținute de implementarea diferitelor mecanisme nerambursabile și a schemelor de ajutor de stat (inclusiv contracte pentru diferență) disponibile atât producătorilor de energie electrică, cât și consumatorilor. Aceste mecanisme includ:

În perioada 2021-2023, Planul național pentru recuperare și reziliență prevede următoarele:

• Noua schemă de stimulare a energiei regenerabile – țintă de 235 MW (0,8% din consumul anual), IMM-uri și investitori mari, zone mai puțin dezvoltate cu capacitate instalată, alegere competitivă (maturitate, locație vs capacitate rețea, densitate minimă a grantului / MW, cofinanțare)
• Soluții individuale pentru ca OTS să treacă la SRE pentru pierderile din rețea

Asigurarea unei reforme mai ample (digitalizare și tranziție la SRE) cu un pachet de 200 de milioane EUR în scheme de stimulare:

• caseta de actualizare
• FTF (6 provincii din România)

România are fundamentele macroeconomice puternice, fiind economia cu cea mai rapidă creștere din Europa Centrală și de Est în ultimii cinci ani (5% creștere compusă a PIB față de 3,7% pentru regiune), iar PIB-ul pe cap de locuitor în paritatea puterii de cumpărare converge cu cele mai importante economii din Europa Centrală și Europa de Est (Polonia, Republica Cehă și Ungaria). Printre altele, acest context de creștere continuă contribuie la creșterea cererii viitoare de energie electrică și la creșterea prețurilor la energie electrică.

Cadrul de reglementare al României converge cu cel al Uniunii Europene, fiind așteptate evoluții ulterioare, precum trecerea la un mecanism unic de dezechilibru monetar. Mai mult, barierele din calea PPA-urilor au fost eliminate, după ce câțiva ani producătorii au fost nevoiți să-și vândă volumele generate pe piața centrală. PPA este de așteptat să devină o practică obișnuită și foarte necesară ca o cale spre piață, datorită numeroaselor sale avantaje.

Articolul a fost scris în colaborare cu Săptămâna Energiei Marea Neagră 2021, care are loc la București în perioada 28-30 septembrie.