Negociere colectivă: România arată calea

Legea recentă a României de consolidare a negocierilor colective oferă o cale de urmat pentru Uniunea Europeană.

O nouă lege privind negocierea colectivă și dialogul social a intrat în vigoare în România pe 25 decembrie. După ani de declin determinat de politici, a fost rezultatul unei acțiuni intense la nivel de teren a lucrătorilor și a sindicatelor acestora și a sprijinului clar al UE pentru democrația la locul de muncă. Este un exemplu excelent al modului în care Directiva din 2022 privind salariul minim și negocierea colectivă poate fi implementată și ar putea oferi un model pentru UE în altă parte.

Până acum aproximativ un deceniu, condițiile de muncă pentru majoritatea oamenilor din România erau determinate prin negocieri între sindicatele lor și angajatori. Care Schimbat radical În 2011.

Continuând să urmeze cartea de rugăciuni neoliberală, UE a privit contractele colective – în special cele intersectoriale – drept „inerția pieței muncii” care trebuia eliminată. Ca parte a „Troicii” cu Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană, pentru a face față statelor membre care se luptă pe fondul crizei zonei euro, Comisia Europeană a făcut presiuni cu succes asupra guvernului României să demonteze sistemul.

Declin rapid

Ceea ce a urmat a fost o scădere rapidă a capacității clasei muncitoare de a negocia colectiv și o erodare suplimentară a densității sindicale. În aval, inegalitatea a crescut – iar România are astăzi una dintre cele mai mari rate de angajați sărăcie in Europa.

Aproape un deceniu mai târziu, în 2020, Uniunea Europeană și-a schimbat în sfârșit poziția. Președintele Comisiei, Ursula von der Leyen Anunțați Ea este un „avocat puternic al negocierilor colective”. Mișcarea sindicală europeană, condusă de Confederația Europeană a Sindicatelor, a profitat de oportunitatea pentru a consolida sprijinul UE pentru negocierea colectivă. Rezultați În direcţionarea salariului minim

Directiva are scopul explicit de a promova negocierile colective. Statele membre care nu au o acoperire de negociere de 80% vor trebui să elaboreze planuri naționale de acțiune pentru a atinge acest obiectiv.

De asemenea, Uniunea Europeană a început să folosească semestrul european – deși foarte ușor și într-o măsură limitată – pentru a încuraja unele state membre să-și reformeze legile referitoare la dialogul social. În cazul României, modificarea legislației privind dialogul social a făcut parte din angajament Recomandări specifice țării Ulterior a fost inclusă în dosarul național Plan de recuperare și reziliență Ca profesor tangibil. Chiar și Comisia consideră acum că negocierea colectivă și dialogul social în România sunt insuficiente.

Legislație nouă

Acest lucru a deschis calea pentru ca guvernul României să adopte o nouă legislație la sfârșitul anului 2022. Presiunea nu a venit doar de sus. Pe teren, sindicatele din România și-au inovat activ practicile de negociere colectivă în ultimii ani – cel mai clar exemplu fiind o înțelegere încheiat în sectorul bancar în 2018.

După ani de zile de desființare a negocierilor colective sectoriale, federația română a sindicatelor bancare, FSAB, a negociat un acord cu o organizație patronală nou creată, CPBR. Pe baza unor eforturi ample de organizare, cu sprijinul sindicatului european al lucrătorilor din servicii UNI Europe, angajații băncilor și sindicatul lor au primit avansuri semnificative în salarii, indemnizații de concediere, formare la locul de muncă, concedii și, nu în ultimul rând, garanție partajată. pauze de prânz. . Depășirea obstacolelor legislative din calea acordului sectorial a demonstrat dorința partenerilor sociali ai României (sindicate și angajatori) de a negocia dincolo de nivelul companiei.

Lucrări similare au fost efectuate în domeniul comunicațiilor, unde consorțiul SITT avea o strategie sectorială puternică. La nivel național, federația sindicală, Cartelul Alpha, a intensificat presiunea politică în 2021 prin organizarea unui protest de șase zile. Caravana justiției sociale De la București la Bruxelles. În întâlnirile cu oficialii UE, sindicatul a arătat clar cum lucrătorii români au nevoie de negocieri colective mai puternice și salarii minime pentru a restricționa migrația cetățenilor români în străinătate.

Speranțe mari

Speranțele sunt mari pentru noua lege românească. Principalele modificări sunt:

• Negocierea colectivă la nivel de companie (deși nu a fost încheiat niciun acord) devine obligatorie pentru angajatorii cu cel puțin zece angajați;
• Un sindicat poate stabili o prezență la nivel de companie atunci când are cel puțin 15 membri;
• Un sindicat poate obține recunoaștere la nivel de companie atunci când 35 la sută dintre angajați sunt membri (anterior pragul era de 50 la sută + 1);
• Sindicatele pot obține recunoaștere la nivel sectorial dacă reprezintă cel puțin 5 la sută din lucrătorii din sector;
• Facilitarea negocierilor multi-angajatoare și la nivel de sector și, în unele cazuri, acordurile sectoriale pot deveni obligatorii pentru întregul sector;
• Contractele colective intersectoriale sunt din nou legitimate;
• Grevele au devenit mai ușoare și grevele la nivel național au devenit legale;
• Angajatorii trebuie să ofere informații reprezentanților lucrătorilor și să se consulte cu aceștia cu privire la alte subiecte
• Înlăturarea barierelor în calea accesului lucrătorilor la sindicate.

Deși acest lucru cu siguranță nu abordează toate preocupările, este un pas important înainte pentru muncitorii și sindicatele din România.

Abordare tripartită

Dar importanța acestui acord depășește contextul național al României. Ea demonstrează altor țări europene că este posibilă consolidarea negocierilor colective și evidențiază o abordare tripartită în acest scop.

În primul rând, Uniunea Europeană trebuie să depună eforturi pentru a încuraja modificările legale necesare pentru a permite o negociere echitabilă. România a demonstrat că inovarea radicală și reînnoirea dialogului social este posibilă și realistă. Uniunea Europeană trebuie să impună statelor membre aceste standarde înalte, în special prin recomandări specifice fiecărei țări, condiții de finanțare și viitoare planuri de acțiune privind negocierile colective.

În al doilea rând, UE ar trebui să contribuie la construirea capacităților atât ale sindicatelor, cât și ale organizațiilor patronale, cu scopul de a recrea dinamica care a condus la primul acord multi-patronal din sectorul bancar românesc. Întărirea capacității sindicatelor prin sprijin strategic și organizare, cu scopul de a crește numărul de membri, este esențială.

În al treilea rând, corporațiile multinaționale ar trebui să fie trase la răspundere pentru rolul pe care îl joacă în negocierile colective. În Cazul romanAu fost un activator, dar acest lucru nu este garantat. UE are mai multe puncte de influență prin care companiile multinaționale pot fi încurajate să participe la inițiative de negociere sectorială, în timp ce organismele guvernamentale își pot modela contextul național.

Este vorba despre a permite sindicatelor și organizațiilor patronale să își joace rolul în obținerea unei prosperități comune. UE a adoptat un obiectiv de acoperire a negocierilor colective de 80%, dar obiectivele nu sunt suficiente. Uniunea Europeană a jucat un rol pozitiv în România. Comitetul trebuie să aplice lecțiile și să lucreze la ele pas inainte Prin negocieri colective între toate statele membre.