mistere 1Pe vremuri, când călătorii străini ajungeau în dreptul orașului Tulcea, navigând la bordul corăbiilor, în susul sau josul Dunării, oftau de încântare. Lucrul acesta se mai întâmplă și în ziua de azi, dar mai rar, pentru că o „perdea” de blocuri din beton proțăpite pe faleză, mai înalte decât ar trebui, estompează privirea curioasă a călătorului ajuns în ultimul mare oraș de pe Dunăre. În urmă cu o sută de ani, ba chiar până prin 1970, când s-au construit blocurile cu pricina, panorama în amfiteatru a orașului aproape îi extazia pe călători, cu casele mici și albe așezate pe dealuri, înconjurate de grădini și copaci.

Morile de vânt și Conacul Pașei (astăzi, adăpostind Muzeul de Artă) ofereau chiar un aer de prestanță micului orășel, care era imediat categorisit ca așezare turcească datorită minaretului Geamiei Azzizi, care se înalță falnic și în zilele noastre.

Nicolae C. Ariton

www.mistereledunarii.ro

Citiți amănunte în ediția tipărită a cotidianului Obiectiv!