Sâmbătă, 8 septembrie, Flotila Centenar, lansată la Tulcea în pima zi a festivalului Rowmania, a participat la Marea Cursă a Fluviului (The Great River Race), tradițională întrecere a bărcilor pe fluviul Tamisa.

Plecată din Tulcea în dimineața zilei de 1 septembrie, Flotila Centenar, alcătuită din șase bărci tradiționale, construite în atelierul Geneza, al lui Paul Vasiliu, a ajuns cu bine la Londra săptămâna trecută, permițând echipajelor să se și antreneze pe fluviul britanic în ziua premergătoare cursei. Echipajul flotilei României a fost format din români și britanici deopotrivă, incluzându-i pe fostul canoist britanic Andrew Train, primarul sectorului Havering din Londra, membri ai diasporei românești din Marea Britanie, precum și o echipă de vâslași profesioniști din România.

Cele șase bărci românești, botezate cu numele provinciilor istorice care alcătuiesc România Mare, au luat startul mai târziu decât bărcile lente, cursa fiind una cu handicap, iar bărcile construite de marangozul tulcean fiind considerate bărci de viteză.

Nava amiral a Flotilei centenar a fost Dobrogea, o barcă tradițională cu vâsle, care a beneficiat de un echipaj profesionist, cu Paul Vasiliu la cârmă.

După 22 de mile marine parcurse și după ce au trecut pe sub 28 de poduri, toate cele 6 bărci ale flotilei românești au ajuns la finish, într-o competiție în care au participat peste 300 de bărci din 35 de țări.

Dobrogea a fost prima dintre bărcile românești care a ajuns la final, fiind urmată de celelalte cinci, în funcție de forma și capacitatea de efort a membrilor echipajelor.

Participarea flotilei românești la Marea Cursă a Fluviului Tamisa este cea mai amplă acțiune de promovare externă a României desfășurată până acum în anul Centenarului, iar faptul că bărcile făcute în Tulcea au dus la Londra tradiționalul meșteșug al marangozeriei nu poate decât să îi facă mândri pe locuitorii Deltei.

De altfel, Flotila Centenar nu este decât una dintre multele acțiuni de promovare a Deltei și a Tulcei întreprinse de ani buni de către Ivan Patzaichin și Teodor Frolu, Ivan Patzaichin fiind, din acest punct de evdere, exemplu perfect al celui care se întoarce în comunitatea din care se trage nu doar pentru a-i oferi ceva din experiența sa, ci chiar pentru a o împinge înspre mai bine, în ciuda greutăților constante.