Un sărbătorit al zilei de ieri, Nicolae Mihai, a fost timp de zece ani primar al municipiului. În decursul mandatelor sale, a avut o primă întâlnire cu Majestatea Sa Regele Mihai, spre sfârşitul celui de-al doilea mandat, anume pe 19 iunie 1998.

„Este o dată cu mare semnificaţie sufletească. La cina aceea, ocazionată de venirea Majestăţilor Lor, eu am fost… marele absent. Doctorul Mihai Romila m-a scuzat. În dimineaţa de 20 iunie, când eu m-am dus să-i întâmpin la micul dejun, la Restaurantul «Delta», Regina Ana m-a luat, m-a pupat şi mi-a zis să-mi trăiască nepotul! Cu o seară înainte se născuse primul meu nepot.

Au fost câteva zile deosebite, am bătut la pas oraşul cu Majestăţile Lor. Am participat împreună la o slujbă la Catedrala «Sfântul Nicolae», unde răposatul părinte paroh Nicolae Ionescu a adus aminte că ctitorul acestei biserici a fost Carol I.

Şefa Protocolului Casei Regale, Simina Mezincescu, şi cu noi am organizat acţiuni de binefacere la casele de copii şi la casele de bătrâni din municipiu.

Regina Ana era o fiinţă deosebită, tot timpul şi cu buna veselie pe chip, tachinându-i pe cei dimprejur! Dacă a spus Regina, îmi permit să spun şi eu acum. S-a adresat atunci Regelui şi i-a spus: «Tu eşti Regele Mihai I! El (adică eu) e Mihai al II-lea! Iar nepoţelul său e Mihai al III-lea!».

Este greu de exprimat în cuvinte ce sentimente trăieşti atunci când eşti alături de asemenea personalităţi…

În apropierea Majestăţii Sale Regele Mihai I am simţit radiaţia unei mari personalităţi, o fiinţă de mare înălţime morală şi spirituală. Asta se vedea prin tot! Discuţiile erau exacte, precise, şi fără nicio vorbă-n plus. Radia înţelepciune şi nemărginită dragoste de ţară. Asta am înţeles din puţinele minute trăite în preajma Regelui Mihai I!

La prima tentativă, atunci când a scos în stradă un milion de oameni şi când multe milioane gândeau ca manifestanţii din piaţă, monarhia avea şanse să ajungă formă de guvernământ în România. Starea de spirit conţinea premisele unei noi orânduiri în ţara noastră”.

Românii au pierdut un reper al neamului

„Cu moartea ultimului monarh al României, Regele Mihai, românii au pierdut un simbol al regalității, dar și un reper al neamului nostru. Îndoliata zi de 5 decembrie 2017 marchează un moment negru în existența istorică a României de astăzi, este ziua în care

s-a așternut o liniște apăsătoare peste Casa Regală a  României, peste însăși monarhia românească. Regrete veșnice pentru această pierdere uriașă a României! Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, spune președintele Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu.

Regele nu a murit! Trăiască Regele!

Primarul municipiului, Constantin Hogea: „Deși mulți cred că istoria aparține trecutului, un popor își scrie istoria la prezentul continuu, refuzându-și pulsiunea reiterării sau interpretării faptelor și conjuncturii. Perioada interbelică şi tot ce a urmat nu poate fi reevaluată decât dintr-o perspectivă sincretică, personală, traductibilă prin: ce-ar fi fost, dacă nu era. Regalitatea în România este sinonimă cu devenirea României ca stat modern, dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, până în prezent. Sărbătoarea națională poate fi o dovadă. Din nefericire, sărbătoarea națională s-a umbrit de un doliu național pe care avem datoria să îl purtăm cu respect. Majestatea Sa Regele Mihai nu mai este. Nu mai este ca persoană, dar va rămâne ca PERSONALITATE între noi, cei care credem că istoria adevărată este deja scrisă şi nu poate fi rescrisă. Regele nu a murit! Trăiască Regele!”

Iartă-mă, Majestate!

Preşedintele Filialei Judeţene a Partidului Naţional Liberal, Ştefan Ilie:

„Regele Mihai I al României este, din punctul meu de vedere, personalitatea cea mai remarcabilă a ultimilor o sută de ani din istoria românilor.

Este parcă personificarea aievea a destinului poporului român, a aspirațiilor milenare, a izbânzilor, dar și a amărăciunilor și a neșanselor pe care le-a avut și le are încă din abundență.

Este monarhul deplin, românul perfect, omul desăvârșit, dar de care România nu a avut norocul de a se sluji și nici acela de a-l sluji.

Despre Regele Mihai se poate spune și scrie enorm de mult, dar despre relația noastră a românilor cu Majestatea Sa, foarte puțin, din păcate. Eu însumi sunt din generația celor care se nășteau deja mințiți: prima fusese a bunicilor, următoarea a părinților. Știam de la naștere că monarhia a fost cel mai grav moment al istoriei noastre, este răul nației.

A fost foarte greu să aflu adevărul despre Mihai, Carol, Ferdinand, despre reginele noastre, acțiunile și realizările lor fundamentale în sprijinul modernității și contemporaneității. Nu am fost lăsat sau încurajat să cunosc realitatea, ba, mai mult, am fost hrănit cu o deformare substanțială a adevărului.

El, Regele, nu s-a plâns niciodată, deși necredința mea știu că l-a durut. A stat drept și a așteptat ca eu să aflu singur adevărul. A știut că doar prin autocunoaștere îmi pot construi un viitor durabil.

Acum cunosc și aș vrea să mă întorc în timp, alături de toți decrețeii din jurul meu și să repar ceva, dar știu că este imposibil.

Nu am avut norocul nici pe 20 iunie 1998 să fiu când regele a vizitat Luncavița, dar simt și acum jena imensă față de faptul că autoritatea locală de atunci s-a ascuns.

Pot însă spune, cu toată convingerea, IARTĂ-MĂ, MAJESTATE!”.

Regele Mihai: „Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru”

Uniunea Salvați România (USR) – Filiala Tulcea deplânge dispariția dintre noi și trecerea în veșnicie a Regelui Mihai I, cel care a fost ultimul senior al istoriei României.

Perioada regalității, una fastuoasă pentru încropirea și dezvoltarea României pe care o știm astăzi, este, din păcate, mult prea puțin cunoscută de către tineri, mult prea ușor și simplist tratată în manualele de Istorie după care studiază copiii noștri.

Cu blândețea, eleganța, înțelepciunea și demnitatea sa, Regele Mihai I al României va rămâne în istoria noastră drept cea mai importantă figură contemporană. Cine a uitat, să-și amintească de Rege drept cel care a unit și nu dezbinat, a mediat și nu a judecat, a domnit și nu a dominat.

Nu în ultimul rând, Filiala Tulcea a USR condamnă exploatarea acestui moment de o tristețe copleșitoare de către o parte a clasei politice românești, și anume aceea care l-a alungat din țară de două ori, de frică să nu piardă puterea câștigată cu sânge, la Revoluție. În aceste momente, unii ar fi mai bine să dea dovadă de decență și să lase la o parte ipocrizia și spectacolul mediatic. (Uniunea Salvați România – Filiala Tulcea)