Apicultorii din România simt înțepătura pesticidelor interzise încă în uz

România este unul dintre cei mai importanți producători de miere din UE – industria țării nu poate ține pasul cu cererea.

Peste 50% din miere este exportată în altă parte în UE, alături de alți producători Spania și Ungaria. Dar industriei din România nu dispun de instalațiile de procesare necesare pentru a se asigura că producția sa este curată, iar o lacună în legislația UE permite utilizarea pesticidelor periculoase despre care apicultorii și ONG-urile spun că ucid populațiile de albine.

În 2015 și 2018, România a condus UE în ceea ce privește producția anuală de miere, iar țara se află printre primele 10 din lume din 2011. Creșterea industriei din România – cu rădăcini tradiționale puternice – a căzut pe investiții grele. Apicultura popularizată la pășune, practica mutarii stupilor pe tot parcursul anului pentru ca albinele să aibă acces la mai mult polen. Apicultorii spun că peisajul bogat al țării cu floră și faună sălbatică o face ideală pentru cultivarea mierii.

La apogeu, România producea 35.000 de tone de miere pe an. Din perspectiva, China conduce producția globală cu 300.000 de tone, urmată de Argentina, SUA și Turcia cu 80.000 de tone fiecare. Ucraina a rămas acolo până când a început invazia rusă în februarie.

Războiul din Ucraina a avut un impact devastator nu numai asupra statutului său de mare producător de miere, ci și asupra apicultorilor din România vecină. Recolta din 2022 a fost jumătate față de anii precedenți, potrivit apicultorilor, afectați de o secetă severă care a luat cea mai mare parte a sezonului și apicultorii au fost nevoiți să-și hrănească albinele din cauza lipsei de plante potrivite.

Apicultorul Raswan Koman spune: „Numai cei care și-au transformat coloniile de albine au fost capabili să producă miere.

Culturile de floarea soarelui și salcâmul, precum și livezile, au suferit din cauza lipsei ploilor, ceea ce înseamnă că au fost polenizate mai puține flori. Apicultorii sperau să primească ceva ajutor de la Ministerul Agriculturii din România, dar nu a venit niciunul.

Ion Fedia, șeful asociației apicultorilor din România, atrage atenția că alte sectoare agricole au fost puternic lovite și este puțin probabil ca guvernul să le ofere vreun ajutor.

„Am cerut 40 de milioane de euro (42 de milioane de dolari). Dacă primim 10 la sută din asta, vor fi 4 milioane de euro. Vom fi mulțumiți de asta. Din iunie avem o mulțime de cheltuieli. Hrănirea albinelor cu sirop special. și prăjituri”, spune Fedia.

Nimeni de procesat

Un an prost înseamnă creșterea importurilor de miere, inclusiv din România, a spus Fedia. Într-un an bun, jumătate din cantitatea consumată de UE – peste 500.000 de tone – este importată din China și Ucraina. Dar războiul a însemnat că 90 la sută din importuri vin acum din China.

Din moment ce România nu are facilități de procesare, cea mai mare parte a mierii sale este exportată în vrac. Doar o mică parte este vândută ca produse de calitate; Apicultorii se luptă să-l vândă ieftin, rapid și en-gros intermediarilor. Mierea nu poate fi vândută direct consumatorilor fără a fi procesată direct din stup.

„Apicultorii sunt nevoiți să-și vândă mierea în vrac pentru că nu există antreprenori care să prelucreze mierea”, a spus Fedia. „În schimb, cumpărăm produse din China sau Ucraina, care sunt de foarte slabă calitate”.

Colegul apicultor Bogdan Soian este de acord că cea mai mare parte a mierii este exportată în Europa la prețuri mici.

„Guvernul nu ajută cu asta”, spune el.

„Dorința de a vinde”

Chiar și în ani de producție record, aproape jumătate din mierea vândută în magazinele autohtone provine din import – ceea ce nu ar trebui să fie cazul, spune Fetea. România are suficientă miere pentru a-și acoperi propria cerere și apoi ceva, susține el.

Majoritatea exporturilor, peste 15.000 de tone, sau aproximativ 80 la sută, merg în Germania. Mierea românească merge și în Spania, țările nordice și Orientul Mijlociu.

Înainte de 2022, apicultorii români vindeau un kilogram de miere în vrac pentru export cu maximum 8 li (1,70 dolari la cursul de schimb curent). În contrast, Serviciul românesc al RFE a fost depistat În magazinele locale din București, de exemplu, un borcan de miere de 200 de miligrame se vinde cu nu mai puțin de 13 lei (2,80 dolari).

Fetea mai spune că este puțin probabil ca toate borcanele pe care scrie „miere românească” să o aibă într-adevăr: culoarea produselor de pe rafturi este foarte diferită de tipurile de miere produse în România, iar comercianții nu au nevoie de ea. Precizați ce procent de miere dintr-un borcan este românească.

„Există și o minune a industriei apicole, cu comercianți care merg la toți producătorii, indiferent dacă au actele potrivite”, spune Gabriel Postolach, șeful cooperativei de apicultura Stipunelle Bistridée. „Important este că au miere și sunt dispuși să o vândă”.

Soen spune că scopul ar trebui să fie acela de a aduce mierea la consumator cu cât mai puțini pași posibil.

„Succesul înseamnă închiderea lanțului: de la producător la consumator, pe calea cea mai scurtă fără a compromite calitatea”, spune el. „Trebuie să duci albinele la munte. Albinele mele nu se uită la culturile agricole.

O lacună în pesticide

În 2013, într-un efort de a proteja populațiile de albine deja pe cale de dispariție, Uniunea Europeană a interzis utilizarea anumitor pesticide – în special, neonicotinoide sau neonice – care sunt periculoase pentru albine. Pe măsură ce s-au acumulat mai multe dovezi despre pericolele folosirii neonicelor pe culturi, Uniunea Europeană le-a interzis în întregime în 2018.

Dar România a ignorat în mod sistematic interdicția, exploatând o lacună ascunsă în legea principală a UE privind pesticidele, concepută ca ultimă soluție pentru a salva culturile pe cale de dispariție.

În special, Ministerul Agriculturii din România afirmă că neonicele sunt singura modalitate eficientă de a proteja culturile de infestările distructive cu dăunători. Cu toate acestea, asociațiile de apicultori protestează că guvernul ignoră alternative viabile și acordă scutiri grupurilor agricole și agrochimice influente.

Într-un raport din 2017, trei ONG-uri din UE și Romapis – Federația Română a Asociațiilor Crescătorilor de Albine – au evidențiat România drept „campionul UE” al scutirilor pentru neonici și au cerut Comisiei Europene să pună capăt „inacțiunii deliberate” și să răspundă la București. actiuni. „Abuzuri” așa cum sunt definite de legislația UE.

Cinci ani mai târziu, dar puține s-au schimbat.

Excluderile endemice

Problema nu este doar în România. Aproape fiecare țară din UE utilizează în mod obișnuit așa-numitele autorizații de urgență pentru utilizarea pesticidelor interzise.

Scutirile în continuare ale Franței și Belgiei pentru utilizarea neonicurilor ajută la menținerea poziției UE ca principal producător de sfeclă de zahăr la nivel mondial; Spania, campioana UE în pomicultură, le folosește pentru a permite cultivatorilor de culturi populare precum pepenii sau căpșunile să folosească 1,3-dicloropropen, un fungicid foarte toxic care nu are aprobarea UE; Iar țări precum Danemarca permit producția de neonici pentru export în țările UE și în afara UE, potrivit analizei Politico.

În România, totuși, folosirea în continuare a neonicilor este deosebit de dăunătoare pentru apicultori, deoarece substanța chimică este folosită pentru a cultiva câmpuri mari de floarea soarelui, porumb și rapiță – toate considerate culturi atractive pentru polenizatori.

Folosirea semințelor interzise, ​​susțin apicultorii, servește doar intereselor unui număr mic de fermieri puternici și a unui guvern care nu dorește să renunțe la poziția sa de mare exportator de cereale.

Constantin Dobrescu, vicepreședintele Romapis, spune că neonicii au jucat un „rol major” în ratele „catastrofale” de pierderi de colonii cu care se confruntă apicultorii în fiecare an.

Potrivit statisticilor COLOSS, un grup internațional de cercetare care monitorizează decesele albinelor, apicultorii din România și-au pierdut 32,5 la sută din colonii în iarna 2020-21, cea mai mare din Europa, potrivit lui Dobrescu.