Guvernatorul se angajează să mențină flexibilitatea Băncii Centrale a României

Î: Economia românească s-a confruntat recent cu unele provocări mari, cum arată lucrurile acum?

R: Am trecut printr-o ajustare majoră care a început cu [2008 global economic] calamitate. România a trecut de la intrări masive de capital prin toate canalele – de la bancar, investiții străine directe la investiții de portofoliu, care până în 2008 aproape înecase România – la o încetinire rapidă (a intrărilor și a creșterii) și la o îngustare a deficitului de cont curent. Odată cu inversarea fluxurilor de capital, am făcut și o ajustare de credit și banca către ceea ce va fi un nou model de afaceri.

Prin urmare, în 2010 nu a existat altă soluție decât o reducere semnificativă a salariilor din sectorul public. Aceste ajustări necesare ale veniturilor au avut consecințe sociale și politice. În timp ce inflația eroda și venitul nominal, evoluțiile economice nefavorabile s-au scurs pe scara socială în lumea politică, iar în 2012, România a avut trei guverne în șase luni și o încercare de a-l înlătura pe președinte.

În plus, seceta severă din iulie anul trecut a slăbit producția agricolă și, ca urmare, prognoza noastră pentru creșterea PIB-ului în 2012 este acum sub 1%. Dar acum se pare că vom putea să ne asigurăm un fel de redresare, inclusiv a veniturilor, în timp ce puterea de cumpărare va crește treptat. De asemenea, am făcut progrese importante în restabilirea sustenabilității fiscale și externe.

Î: Cum a răspuns Banca Națională a României la criză?

R: Am folosit toate instrumentele de care dispunem. Pe lângă instrumentul ratei dobânzii, permitem și scăderea cursului de schimb. Întrucât intrările de capital au fost atât de mari în perioada 2005-2008, aproape că ne înecam și, în ciuda eforturilor noastre, valoarea leului a continuat să crească. Am riscat așa-numita boală olandeză [an adverse impact on a country’s economy as a result of currency appreciation]. În mod clar, aprecierea nu a fost durabilă și a fost, de asemenea, dăunătoare sectorului industrial.

În încercarea de a evita acest lucru, am cumpărat valute străine. Așa că atunci când valoarea leului a început să scadă – un proces firesc și necesar în încercarea de a face față ajustării deficitului uriaș de cont curent – am preferat să acționăm ca un pilon al stabilității, pentru a stimula mai multă încredere și pentru a evita orice panică. Nu am legat niciodată leul, ci am acționat într-o manieră flexibilă, cu un fel de ambiguitate constructivă.

Întrebare: Cum arată sectorul bancar românesc și ce fel de schimbări am putea vedea în viitor?

R: Sectorul bancar a rămas foarte fiabil pe tot parcursul crizei. Cred că flexibilitatea este cuvântul potrivit. Toate îmbunătățirile în baza de capital au venit de la acționari. Cu 85% din proprietatea străină din sectorul bancar românesc, multe dintre aceste fluxuri erau internaționale. În ciuda problemelor de acasă, companiile-mamă ale băncilor românești deținute de eleni s-au comportat exemplar. Am lucrat foarte strâns cu ei și cu Departamentul de Supraveghere al Băncii Greciei.

Probabil că sunt prea multe bănci globale acum pe piața românească, având în vedere dimensiunea țării. Dar preocuparea noastră ca autoritate de supraveghere și reglementare nu este să le forțăm să se integreze. Dacă o bancă mică are acționari responsabili și puternici care sunt capabili să mărească capitalul pentru a ajunge la cote de adecvare cuprinse între 14% și 15%, aceasta înseamnă că respectă regulile (deși este greu de spus că există un număr optim) .

Î: Ce potențial are economia românească pentru creșterea viitoare?

R: O sursă majoră de potențial este dezlănțuirea resurselor întreprinderilor de stat. Cu toate acestea, privatizările recente au fost amânate. De asemenea, piețele, în ceea ce privește sentimentul investitorilor, nu sunt foarte favorabile în acest moment. Cu toate acestea, reformele structurale nu ar trebui amânate în continuare. Întreprinderile de stat au nevoie de management special, de exemplu.

Infrastructura este un alt domeniu. Dacă ne uităm la autostrăzi, de exemplu, cele mai multe dintre ele sunt în prezent subdezvoltate, astfel încât sursele potențiale de creștere sunt blocate. Toate facilitățile publice legate de autostradă, precum și cele economice, cum ar fi stațiile de service și motelurile, sunt în impas.

În Marea Neagră există și resurse de petrol și gaze, iar sectorul energetic ar putea atrage investiții în surse regenerabile de energie.

Întrebare: Reprezintă aceste reforme cele mai mari provocări economice cu care se confruntă România?

R: Din punctul meu de vedere, sunt două probleme principale cu care se confruntă economia românească. Prima este continuarea procesului de reforme structurale. România are multe de făcut în ceea ce privește reforma sistemelor sale de sănătate, educație și infrastructură, precum și marile întreprinderi de stat, pentru a numi câteva.

Al doilea obiectiv este îmbunătățirea guvernanței, astfel încât să putem absorbi mai bine fondurile europene disponibile. Este un domeniu în care ne-am descurcat foarte prost, dar avem ocazia să strângem sume uriașe de bani. Sper că ne vom descurca mai bine în viitor și sunt încrezător că România va fi un loc bun pentru a investi. De asemenea, aștept cu nerăbdare să încerc și alte țări din Europa de Est, precum Polonia. Au întârziat să decoleze și ei, așa că mă aștept să decoleze și în România.