Lucrătorii platformei – în drum spre Regulaton

1. rezumat

Digitalizarea a cunoscut o accelerare incredibilă în ultimii ani. Această dezvoltare a adus multe oportunități care altfel nu ar fi fost posibile. O piață care a cunoscut o astfel de evoluție este economia locurilor de muncă temporare. În general, conceptul de „economie de concerte„Definește aranjamente de lucru pe termen scurt între companii și lucrători care sunt plătite după fiecare sarcină întreprinsă. Deși a fost deja un fenomen în creștere, pandemia de COVID-19 și-a alimentat creșterea către o popularitate mai mare. Economia Gig este dependentă atât de lucrători independenți, care își câștigă existența din misiuni plătite bazate pe proiecte și pe oameni care pot avea deja un loc de muncă permanent în altă parte, dar caută o modalitate de a-și crește veniturile prin găsirea de mijloace suplimentare de venit. Pentru a găsi și implementa astfel de aranjamente, oamenii apelează la platformele online, ceea ce a dus la clasificarea lor ca o nouă categorie de lucrători, și anumemuncitorii platformei„.

Potrivit Comisiei Europene, economia bazată pe muncă este posibilă de platformele online din Uniunea Europeană („eu”) de peste cinci ori din 2016, de la aproximativ 3 miliarde de euro la aproape 14 miliarde de euro[1]. Și strângerea de capital nu este singurul aspect remarcat, deoarece aproape 24 de milioane de cetățeni ai UE și-au găsit de lucru prin diverse platforme online. Adăugând la popularitatea economiei locurilor de muncă temporare, 11% din forța de muncă din UE declară că au furnizat astfel de servicii cel puțin o dată.

2. Provocări cu care trebuie să se confrunte lucrătorii platformei

Economia independentă oferă libertatea pe care o caută mulți lucrători. Cu toate acestea, deoarece nimic bun nu vine fără eroare, oamenii care tind să utilizeze platformele online pentru a găsi aranjamente de lucru se confruntă și cu o serie de provocări, de care forța de muncă tradițională nu este conștientă.

Una dintre primele și principalele provocări cu care se confruntă lucrătorii platformei este lipsa de securitate pe care o oferă un contract de muncă clasic. Primul se confruntă ca un rezultat direct al unui vid sau cel mult al unei legislații foarte scurte care planează asupra statutului lucrătorilor platformelor din Uniunea Europeană. În prezent, lucrătorii platformei se încadrează într-o zonă gri în ceea ce privește definiția tradițională a raportului de muncă, mai ales că, conform contractelor lor, modul în care își îndeplinesc sarcinile se califică drept „Munca liberăCu toate acestea, această calificare a atras critici atât din partea lucrătorilor, cât și a sindicatelor, precum și a politicienilor din întreaga Uniune Europeană. Există deja jurisprudență în statele membre în care lucrătorii platformei au fost calificați ca angajați de facto, în special în transport sau livrare de alimente. Ca atare, olandeză[2], Spaniolă[3], Limba franceza[4] și italiană[5] Instanțele au pus deja bazele pentru o astfel de calificare.

După cum au susținut mulți, lucrătorii platformei și angajații efectivi pot fi ușor confundați, în ceea ce privește responsabilitățile și obligațiile. Cu toate acestea, deși obligațiile lor pot fi cu greu distinse în anumite aspecte materiale, drepturile lor sunt destul de diferite. Lucrătorii platformei nu beneficiază de niciunul dintre beneficiile de care se pot bucura dacă se califică ca angajați. Ca atare, pe lângă faptul că au o situație de angajare nereglementată, care este gestionată diferit în cadrul sindicatului, condițiile lor de muncă par a fi dure în ceea ce privește sănătatea și securitatea și au fost ridicate preocupări specifice în special în ceea ce privește lucrătorii din transport sau livrări de alimente.

În plus, lucrătorii platformei nu beneficiază de protecție socială adecvată în majoritatea cazurilor și nici nu beneficiază de avantajele reprezentării colective și ale dreptului de negociere. În acest context, unele țări și-au asumat deja sarcina de a face schimbări în acest domeniu. Guvernul francez a adoptat în aprilie 2021 un ordin care va permite crearea unui sistem de reprezentare colectivă a lucrătorilor din sectorul platformelor digitale. Astfel, începând din 2022, lucrătorilor francezi ai platformelor li se va oferi posibilitatea de a alege reprezentanți naționali pentru a intra în negocieri cu companiile care dețin platformele respective.

3. Reglementările statelor membre și inițiativa UE

Studiu publicat în martie 2020[6] Prin analiza Comisiei Europene a principalelor provocări cu care se confruntă lucrătorii platformei, aceasta a arătat că reglementările efective ale statelor membre în acest domeniu sunt limitate. Când vorbim despre economia liber profesionist și platformele online, accentul se pune mai ales pe aspectele legate de concurență și piața internă, mai degrabă decât pe condițiile de muncă ale oamenilor. În plus, deși rare, reglementările pentru această categorie de lucrători la nivel sindical variază de la stat la stat.

Încercările de reglementare a acestui domeniu au fost abordate de trei ori. O abordare a vizat implementarea legislației existente deja cu privire la lucrătorii platformei, determinându-le în același timp statutul de angajare de la caz la caz. A doua abordare este fie de a introduce o a treia categorie de muncă, și anume „factor mediu (independent)sau o prezumție respingabilă de angajare.A treia și ultima abordare presupune protecții speciale pentru lucrătorii de pe platformele online, indiferent de statutul lor de angajare.[7]

Având în vedere cât de diferite, dacă există, aceste reglementări, la începutul lui 2021, europarlamentarii au decis, cu o majoritate covârșitoare, că UE își propune să asigure protecția drepturilor lucrătorilor platformei. Aceasta ar trebui să includă concediu adecvat, precum și îngrijire medicală pentru lucrătorii din aplicații de transport și livrare de alimente. În acest sens, Comisia Europeană a fost însărcinată să furnizeze până la sfârșitul anului o directivă care să abordeze aceste probleme. Până în prezent, comisia a lansat două etape de consultare, solicitând opiniile partenerilor sociali, companiilor și sindicatelor. Al doilea dintre cele două s-a închis recent și anume pe 15 septembrie. Cu toate acestea, întrucât UE dorește să asigure acest lucru, orice viitoare inițiativă a UE va ține cont de competența națională și de diversitatea pieței muncii din statele membre, precum și de independența platformelor sociale. Inițiativa Platformă de Acțiune nu urmărește să interfereze cu definițiile deja date de legislatorii naționali pentru termen „MuncitorMai mult, scopul Uniunii Europene nu este să creeze un alt statut de angajare (nici desfășurat activități independente, nici salariat), ținând cont și de alegerea statelor membre de a include această categorie în legislația lor.

4. Situația din România

Situația lucrătorilor platformelor din România este similară cu cea din multe țări și este un fel de vid legislativ. Vorbind strict despre persoanele care își găsesc de lucru prin platforme online și își îndeplinesc sarcinile online, alegerile lor sunt destul de simple. Pentru a furniza servicii, aceștia vor alege fie să se înregistreze ca persoană autorizată, fie să creeze un SRL.

Cu toate acestea, când vine vorba de lucrătorii platformei care își mută activitatea de pe internet, situația arată oarecum diferită. În prezent, legislația română conține doar prevederi care vizează lucrătorii care activează în transport, precum Uber și Bolt Drivers, care trebuie să fie autorizați de Autoritatea Rutieră Română pentru fiecare vehicul care urmează să fie utilizat la desfășurarea activităților de transport alternativ. Cu toate acestea, deși activitatea lor poate fi reglementată într-un fel sau altul, protecția muncii nu este abordată în mod specific. Din fericire, modul în care șoferii pot colabora cu platformele online pentru a le permite să găsească de lucru este fie să lucreze pe cont propriu, prin înregistrarea la Registrul Comerțului ca persoane autorizate, fie să lucreze în cadrul unei flote. Această din urmă opțiune poate include și posibilitatea ca șoferii să fie angajați efectivi (dacă nu se alătură flotei ca persoane autorizate), evitând lipsa protecției și zonele gri. Este răspunsul ideal al sectorului privat la absența inițiativei statului.

Cu toate acestea, atunci când aleg această ultimă opțiune, lucrătorii se vor confrunta cu taxe suplimentare și se pot confrunta, de asemenea, cu anumite limitări în ceea ce privește flexibilitatea reală, care este una dintre atracțiile principale ale economiei locurilor de muncă temporare. Dacă lucrătorii nu aleg o astfel de soluție și vor urma în schimb calea activității independente, similar cu situația șoferilor din toată Europa, ei se vor confrunta și cu lipsa unei protecție cuprinzătoare sau directă care urmează acestei calificări la statutul de angajare. Cu toate acestea, reglementarea unor astfel de probleme s-ar dovedi deja a fi o problemă foarte sensibilă. Se poate înțelege nevoia de a proteja lucrătorii, dar acest lucru ar putea deschide și o cutie Pandorei, atât în ​​ceea ce privește protecția rezilienței nou recunoscută și aclamată, cât și în ceea ce privește sănătatea și securitatea.

5. Concluzii

Întrucât tendința de a lucra online nu pare să fie în scădere, oferirea unui cadru previzibil și echitabil pentru desfășurarea acestor activități pare mai strictă ca niciodată. În afară de freelanceri care găsesc și lucrează strict online, există și o altă categorie de lucrători pe platformă, adică cei care găsesc de lucru online și o fac offline, care este unul dintre principalele motive din spatele necesității de reglementare. După cum arată studiile, aceștia sunt lucrătorii care provin de fapt din medii nefavorabile și pentru care venitul suplimentar este cel mai adesea un mijloc necesar pentru a câștiga un trai mai bun. Ei sunt cei care suferă cele mai multe daune și pentru care aceste schimbări vor fi cele mai importante și mai binevenite.

Indiferent cât de mult s-ar urmări o astfel de legislație, rămâne de văzut exact cum va găsi UE formula care echilibrează flexibilitatea economiei muncii temporare și protecția lucrătorilor angajați în aceasta. Mai mult decât atât, nu putem decât să sperăm că inițiativa europeană va fi inovatoare, va aduce puțină lumină și va permite legiuitorului român să urmeze exemplul și să implementeze legislația relevantă.