Matei Truţa • Distribuitor, Film August – Raport Industrie: Distribuţie, Expoziţii şi Streaming

Cofondatorul celui mai mic distribuitor de filme din România, care pare hotărât să se dedice distribuției cinematografice de arthouse, ne oferă detaliile despre provocările unui astfel de demers.

După ce a petrecut un deceniu în industria cinematografică din România, mai întâi ca organizator de festival, apoi ca director general al companiei de distribuție Transilvania Film și în final ca producător, Matti Trotta El a co-fondat August Film, cea mai mică companie din țară pe piața de distribuție, cu Andre Agodaro. Iată ce a avut de spus despre provocările unui astfel de demers și despre relația ideală dintre cinematografe, distribuitori și public.

Cineuropa: De ce imagini interesează August Film?
Matti Trotta: August s-a născut din nostalgie combinată cu procesul de maturizare. Sunt în această industrie de zece ani și îmi era dor de distribuția filmelor, dar ajunsesem într-un punct al vieții mele în care simțeam nevoia să mă dedic exclusiv proiectelor în care credeam complet. Facem asta la August Film. Vrem să aducem publicului doar filme pe care le considerăm convingătoare, care ne pot inspira să fim mai buni și care ne pot inspira să creștem. Filmele despre care credem că au puterea de a face lumea un loc mai bun. Filme pe care le recomandăm oamenilor pe care îi iubim, pentru că nu există nimic mai personal decât dragostea. Următoarele noastre lansări, ambele așteptate în noiembrie, sunt Vlad Petrilui Între revoluții [+see also:
film review
trailer
interview: Vlad Petri
film profile] Și Livio Margidanlui Adăpostul.

Cum arată distribuția filmelor europene în România?
Este o problemă complexă, dar cu siguranță nu este ușoară și totul începe cu faptul că avem doar opt cinematografe de artă în țară. De regulă, filmele pe care le distribuim sunt, în ochii publicului larg, mai mult asemănătoare cu un spectacol de teatru sau cu lectura unei cărți decât cu divertismentul oferit de un blockbuster. Lipsa locurilor de expoziție este o adevărată provocare, iar distribuitorii se luptă să fie relevanți și în locațiile multiplex. Deși oferă adesea condiții bune de vizionare și vizibilitate a publicului, ele pot ajunge să producă rezultate mediocre, în ciuda eforturilor distribuitorului.

Cum ați descrie relația lui Auguste Film cu cinematografele?
Oscilează între foarte bine și problematic. Ecranele de arthouse sunt puține, numărul de lansări (atât comerciale, cât și de arthouse) este mare, festivalurile de film și evenimentele speciale își iau partea din sloturile limitate de programare, iar multiplexurile favorizează filmele comerciale. Este posibil să ni se refuze rolurile de programare sau să primim mai puțin de ore ideale pentru filmele noastre. Uneori, primim ajutor și o programare mai bună de la ei decât unele ecrane tehnice.

Trebuie să spun că cinematografele sunt afaceri și nu au un mandat general de a sprijini filmele europene. Preferă, pe baza analizei empirice, cifre bune la box office. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, în unele cazuri, conducerea de vârf a unor astfel de multiplexuri nu are sediul în România, iar uneori regulile și politicile de funcționare ale acestora sunt nenegociabile. Nu este neapărat o chestiune de rea-credință. Am reușit să obținem sprijin din partea unora dintre ei și rămân o platformă esențială pentru a permite filmelor noastre să întâlnească publicul românesc, dar nu aș îndrăzni să spun că cea mai bună distribuție a filmelor europene în România va fi în primul rând prin cinematografe.

Din experiența mea, cinefilii români sunt foarte pasionați de evadare. Cum îi atrageți către filme mai dificile și uneori incomode?
Cred că există loc pentru sine pentru cinematograful comercial și cinematograful de artă. Puteți atrage un public având curajul de a vorbi despre subiecte [that these difficult films tackle] Cu claritatea campaniei promoționale până la esența fiecărui titlu. Îi puteți atrage subliniind întotdeauna cât de necesar și de potrivit este să discutați aceste subiecte. Îi atragi cu creativitatea cu care transmit aceste mesaje și, mai ales, cu înțelepciunea cu care accepți că ți-ai ales un scop pe termen lung.

Ce părere aveți despre sprijinul corporativ pentru distribuitorii care au îndrăzneală să investească timp în filme mai mici, dar necesare?
Indiferent dacă suportul este local sau internațional, acesta este adesea un factor decisiv în decizia unui distribuitor de a paria pe un așa-zis titlu „dificil”. De acest tip de suport depindem, având în vedere profilul multor dintre filmele pe care le distribuim. Deși există oportunități de sprijin la nivel internațional pentru distribuirea de titluri europene, pe care uneori le putem accesa, la nivel local există doar sprijin pentru distribuția de filme locale, sursa principală fiind [Romanian] Centrul Național de Cinematografie. Este nevoie de un plan de sprijin mai puternic.

Cum vedeți relația ideală dintre public, cinematografe și distribuitori?
Într-o lume ideală, am avea o rețea cinematografică mult mai mare. Publicul se va forma în jurul acestor locuri și, de ce nu, și în jurul unui anumit distribuitor. Distribuitorii și cinematografele vor lucra împreună pentru a promova filmele, împărtășind în mod transparent date despre publicul lor și adaptând promovarea la profilul fiecărei microcomunități.

Multiplexurile vor decide să joace un rol mai activ în promovarea acestui tip de cinema și, împreună cu distribuitorul, vor găsi o modalitate de a „face loc” și filmelor de artă. Publicul va înțelege importanța susținerii unui astfel de titlu în primul său weekend, mai ales când vine vorba de un ecran multiplex. Acest lucru ar extinde în mod organic ciclul de viață al filmului în rețeaua de cinematografe. Pentru a doua săptămână, spectacolul este programat pe baza cifrelor de la sfârșitul primei săptămâni. Rareori este mai generos sau primitor decât programul din prima săptămână.