Perspectiva românească se concentrează pe munca depusă de platformele digitale ale UE

Parlamentul European și Consiliul European se concentrează pe îmbunătățirea cadrului de reglementare al „economiei gig”, propunând o nouă directivă de îmbunătățire a condițiilor de muncă pentru persoanele angajate în activități profesionale prin intermediul platformelor digitale.

Într-o eră super-digitalizată în care AI și alte tehnologii inteligente cresc într-un ritm atât de rapid, oamenii folosesc din ce în ce mai mult platformele digitale și dispozitivele inteligente ca pe un mod natural și, probabil, chiar ca un mod de viață. Instrumente de lucru sau hobby.

Întrucât ritmul evoluțiilor legislative nu a ținut pasul, UE consideră că este timpul să creeze un cadru juridic clar care să țină cont de drepturile „lucrătorilor digitali”.

În anii pandemiei și post-pandemie, cu toții am văzut cum a existat o supraexpansiune a platformelor digitale în diferite sectoare economice (de exemplu, cumpărături, transport în comun, servicii de livrare etc.). Oportunități de afaceri și de locuri de muncă, precum și lucrătorii de concert și freelanceri sunt atrași să desfășoare activități. Mulți factori îi determină probabil pe indivizi să aleagă astfel de moduri de lucru, deoarece acestea sunt asociate cu multe avantaje; De exemplu, mai multă flexibilitate a programului de lucru, mai multă libertate și mai puține reguli de ascultare decât într-o relație de muncă clasică; Venituri mari și rapide; și ușurința în utilizare a platformelor digitale.

Cu toate acestea, extinderea mare a acestui nou sistem de lucru a creat direct sau indirect confuzie cu privire la statutul lucrătorilor digitali și, cel puțin din punct de vedere fiscal, sistemul a stârnit și ridică în continuare multe controverse. De exemplu, există ambiguitate și dezbatere cu privire la (in)dependența acestor indivizi gig, care are ramificații asupra modului în care este impozitat venitul).

Inițiativa Parlamentului European vizează în primul rând stabilirea unui cadru juridic care să asigure condiții echitabile de muncă pentru lucrătorii de pe platformele digitale, propunând principii de bază precum:

• Definirea conceptului de lucrător al platformei – clarificarea dacă lucrătorii platformei ar trebui clasificați ca angajați sau lucrători independenți;

• Dreptul la condiții de muncă și salarii echitabile – Această directivă va defini programul de lucru al lucrătorilor pe șantiere și va implementa un sistem de salarizare echitabil;

• Accesul la securitatea socială – Lucrătorii de pe platforme au acces la scheme de securitate socială, indiferent dacă sunt clasificați ca angajați sau lucrători independenți; Și

• Dreptul la negociere colectivă – Propunerea urmărește să consolideze dreptul lucrătorilor de pe șantiere de a forma sau de a adera la sindicate.

Se estimează că 9 din 10 platforme active în UE clasifică lucrătorii digitali ca lucrători independenți. În același timp, se estimează că 5,5 milioane de persoane care lucrează prin intermediul platformelor digitale pot fi expuse riscului de a fi clasificate greșit pe baza statutului lor de muncă și, prin urmare, nu pot beneficia de drepturile și protecțiile la care au dreptul. Pentru a avea dreptul ca lucrători dependenti.

Această directivă, dacă va fi pusă în aplicare, va afecta peste 28 de milioane de oameni care lucrează pe platformele digitale în UE și va fi un pas important și necesar din punct de vedere al justiției sociale, mai ales că numărul de interacțiuni digitale continuă să crească, cu 43 de milioane digitale. lucrători așteptați până în 2025.

Dacă această propunere de directivă se va concretiza, ar putea reprezenta o schimbare majoră de paradigmă pentru economia digitală; În același timp, cadrul legislativ european și, implicit (dar mai ales) național, ar trebui să promoveze corectitudinea pentru lucrători și să stabilească reguli și reglementări clare care să fie ușor de înțeles, interpretat și implementat de către toate părțile interesate.

Ca în cazul oricărei directive europene, odată adoptată, statele membre (inclusiv autoritățile române) trebuie să o transpună în legislația națională în termen de doi ani. Inevitabil, în România acest lucru va duce la un nou dialog public pe această temă importantă între principalii actori implicați (adică autorități/instituții de stat, mediul de afaceri, forța de muncă digitală, opinia publică etc.).

Implementarea eficientă a unei astfel de directive va necesita o cooperare strânsă între autoritățile/instituțiile relevante din România și un angajament puternic al platformelor digitale de a respecta noile reguli și politici. Dacă este gestionată și implementată corespunzător, o astfel de directivă ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra condițiilor de muncă pentru lucrătorii platformelor din România (care se află în prezent, mai mult sau mai puțin, într-o zonă gri).

Ca prim pas, autoritățile ar trebui să revizuiască în detaliu cadrul legal existent și să-l alinieze la cerințele directivei propuse (de exemplu, din perspectiva fiscală, a dreptului muncii, a sănătății și siguranței și a securității sociale). Prin urmare, punerea în aplicare a mandatului ar trebui să vină cu multe beneficii practice pentru lucrătorii gig; (de exemplu, pentru a crește siguranța și securitatea socială, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și regulile/principiile fiscale și pentru a crește transparența și predictibilitatea relațiilor cu site-urile).

Ca și în alte țări, despre asta nu se mai poate spune că este o tendință; Utilizarea platformelor digitale a devenit și un mod de viață pentru români. Privind zona fiscală românească actuală și trecută, reclasificarea veniturilor lucrătorilor pe cont propriu ca venituri dependente este o temă binecunoscută de ani de zile, un transfer legislativ care ar aduce beneficii unui domeniu plin de neînțelegeri și inconsecvențe. Prin urmare, un cadru legislativ simplificat ar trebui să aibă ca rezultat o mai bună conformitate fiscală, raportare și, cel mai important, colectarea impozitelor.

Pe de altă parte, poate să nu fie cea mai dorită actualizare legală pentru mediul de afaceri din România, deoarece poate avea un impact semnificativ asupra structurilor de afaceri locale și a profiturilor locale, întrucât reglementările mai stricte fac industria mai puțin atractivă. Cu toate acestea, având în vedere că directiva este încă în faza de propunere și implementarea locală va dura aproximativ doi ani de la adoptarea planificată, proprietarii de afaceri locali ar trebui să aibă suficient timp pentru a-și adapta modelul de afaceri la noile cerințe.