Recenzie de film: RMN

★★★★☆

Primul film al regizorului român Cristian Mungiu în șase ani, Ramen. el Multifațetat, un portret întunecat și uneori suprarealist al rasismului și al masculinității toxice în societatea românească. În descrierea sa a unei părți a Europei care se luptă să țină pasul cu neoliberalismul, Ramen. Ea dezvăluie oglinda întunecată a capitalului liberal globalizat din Europa de Vest.

Cel mai recent film al lui Mungiu este adânc înrădăcinat și plasat în jurul societății românești contemporane, înfățișând tensiunile etnice divizate dintre cetățenii săi indigeni, marea minoritate maghiară și populația romă. Cu toate acestea, societatea care Ramen. Aceste imagini – care înfățișează instabilitatea economică post-industrială, societățile fracturate și suspiciunea față de străini – rezonează profund într-o Marea Britanie mai mică, post-Brexit.

Există o culoare cenușie în tot în satul în care Matthias (Marin Gregor) locuiește cu soția sa Anna (Macrina Bârldeanu) și fiul mic, de la cerul veșnic înnorat, la copacii goi și la fețele scobite ale sătenilor. De zeci de ani de stagnare și disperare. Principalul motor economic al satului este fabrica de pâine, unde lucrează Sheila (Judith State), care are o aventură cu Matthias, care s-a întors recent de la munca într-un abator din Germania.

După ce Chila angajează trei muncitori din Sri Lanka pentru a ocupa locurile vacante la fabrică – care va aduce finanțare UE în oraș – prejudecățile locale sunt expuse și retorica rasistă familiară despre imigranții care fură locuri de muncă și chiar răspândesc bolile începe să infecteze conversațiile. Între timp, fiul lui Matthias rămâne incapabil să vorbească după ce a văzut ceva groaznic în pădure, deși nu știm ce este, iar tatăl său trebuie să meargă la un RMN – sau RMN în română – după ce se prăbușește brusc.

Pe măsură ce tensiunea crește în sat și Cilla face tot posibilul să lupte împotriva întunericului din ce în ce mai mare, Matthias este hotărât să găsească orice l-a afectat în tăcere pe fiul său. Convingerea lui că Anna îl răsfață provine dintr-o masculinitate toxică care alimentează și rasismul care se răspândește în prezent în tot satul. Dar dezvăluie și o teamă nespecifică, aproape primitivă. Afișe răspândite prin sat avertizează despre animale sălbatice, în timp ce Matthias îi ordonă fiului său să nu se apropie de urși sau alte fiare fără armă.

La sfârșitul filmului, întâlnirea de vis cu animalele este ambiguă și suprarealistă, dar oferă totuși o ieșire emoțională ciudată pentru furia și naivitatea lui Matthias. RMN Secvența notabilă este întâlnirea desfășurată la primărie în urma unei petiții de expulzare a muncitorilor din Sri Lanka. O fotografie statică, concentrându-se pe o Sheila disperată, în timp ce bila mai pernicioasă erupe în sătenii ei din jurul ei, este înfricoșător de captivantă, dar adevărata realizare a lui Mungiu aici este că nu îi judecă niciodată pe cei lăsați în urmă de progresul Europei de Vest. Ignoranța și ura lor sunt disprețuitoare și periculoase, dar fragilitatea economică și socială generează mânie greșită direcționată, în timp ce privilegiați își flutură degetele din poziții de confort.

Christopher Macell