Un program inovator, desfășurat cu brio, deschide Festivalul de muzică de cameră Mimir

FORT WORTH – Întotdeauna o distragere binevenită de la căldura arzătoare din iulie Festivalul de muzică de cameră Mimer Miercuri seara, el a deschis cea de-a 26-a serie anuală de concerte.

Mimir reunește muzicieni din marile orchestre, ansambluri de cameră și conservatoare pentru programe deosebit de creative. La sala intimă de recital PepsiCo a Universității Creștine din Texas, concertele se simt prietenoase și relaxate, dar standardele de joc sunt întotdeauna profesioniste și adesea geniale. În afara scenei, interpreții antrenează ansambluri de cameră mici – anul acesta, trei cvartete de coarde și un trio cu pian – care susțin și recitaluri.

Actul de deschidere de miercuri a oferit interpretări impresionante ale unui mix de repertori neașteptat în orice altă serie de muzică de cameră din zonă. S-a deschis cu un cvartet de coarde timpuriu de Richard Strauss, în vârstă de 18 ani, apoi o suită picantă de cinci piese pentru cvartet de coarde de Erwin Schulhoff, unul dintre virtuozii muzicieni evrei masacrați de naziști. După pauză a venit Brahms cel mai periculos: Cvartetul cu pian Minor (Nr. 3, Op. 60).

Cvartetul de coarde al lui Strauss din 1880 abia sugerează în cartea sa principală romantismul luxuriant și uneori expresionismul grosier. Nu, în schema clasică cu patru mișcări, aici sună ca un descendent al lui Schubert și Mendelssohn – dar funcționează.

Violiștii John Iwasaki și Stephen Rose, violoniștii Joan der Hovsepian și violoncelistul Brant Taylor au susținut piesa cu entuziasm și farmec neforțat, deși Iwasaki – cu partea cea mai solicitantă – nu a fost la fel de agitat ca colegii săi.

Originar din Praga, care a trăit între 1894 și 1942, Schulhoff a experimentat o varietate de stiluri muzicale. Datând din 1923, Five Pieces for String Quartet sună ca un contrapunct ceh ascuțit la schimbările lui Bartók de cântece și dansuri populare maghiare și românești.

Mișcările sunt intitulate, respectiv, Vals vienez, Serena, Muzică populară cehă, Tango și Tantarella. Oricare ar fi etichetele internaționale, limbajul muzical acerb este foarte mult Europa Centrală între războaie. Până și valsul este surprinzător de pământesc. Directorul executiv al lui Mimir, Curt Thompson, a cântat ca lăutar cu Rose, Derhofsepian și Taylor, într-o narațiune plină de spirit a pieselor.

Dislocarea mentală și instituționalizarea prietenului și eroului lui Brahms, Robert Schumann, au cântărit foarte mult pe primele schițe ale a ceea ce avea să devină cvartetul cu pian în do minor al lui Brahms. Deși nu avea să se întoarcă și să o ducă la bun sfârșit încă 20 de ani, lucrarea era totuși tristă.

Chiar și scherzo, de obicei o mișcare mai ușoară, este agitat în armonie și ritm. Epilogul împrăștie doar sporadic norii.

Aceasta este muzica cea mai profundă, iar pianistul John Novacek li se alătură lui Rose, Derhofsepian și Taylor într-o performanță uluitoare. Atingerea lui Novak a fost uneori prea aspră și prea agresivă, dar a modelat muzica mai expresiv. Într-o epocă a supraîncărcărilor frecvente la recitalurile de muzică de cameră, aceasta nu a fost o problemă toată seara.

Detalii

Festivalul de muzică de cameră Mimir se desfășoară până pe 13 iulie, cu spectacole la Auditoriul PepsiCo Recital al TCU și la Pavilionul Renzo Piano de la Muzeul de Artă Kimbell, ambele din Fort Worth. 10 $ și 35 $; Reduceri pentru studenți și seniori. 817-984-9299, mimirfestival.org.