*Interviu cu directorul ansamblurilor folclorice „Baladele Deltei” şi „Doruleţul”

Ştefan Coman este directorul ansamblurilor folclorice „Baladele Deltei” şi „Doruleţul” şi, de asemenea, este iniţiatorul şi cel care organizează anual Festivalul de Foclor „Peştişorul de Aur”. Sub îndrumarea sa învaţă să danseze acum folclor nord-dobrogean peste 200 de copii, alţi 45 de artişti profesionişti fiind conduşi cu măiestrie de profesorul coregraf Coman. Despre foclorul dobrogean spune că este extrem de bogat, iar datoria   tulcenilor este să îl conserve.

Reporter: Care este povestea dumneavoastră în această meserie?

Ștefan Coman: M-am născut la 13 septembrie 1958 într-o localitate o zonă folclorică foarte bogată, anume în comuna Ostrov, județul Tulcea. Prima mea apariție scenică a fost prin clasa a III-a, când am și jucat într-o piesă de teatru, am cântat la acordeon, iar ceva mai târziu profesorul meu de educație fizică și sport a făcut o selecție pentru formația de dansuri populare a școlii și am fost selectat de prima dată. După aceea am fost împins de la spate să merg de acest profesor și de mama mea. Eu îmi doream mai mult să fac sport decât dans, dar până la urmă am fost convins să mă întorc în formaţie și argumentul lor a fost ca să merg să știu să dansez pe la nunți. După aceea am plecat la Brăila, în 1973, iar după doi ani de zile de pereglinări prin cinci sporturi la care am renunțat, am ajuns să fiu înscris în Ansamblul folcloric „Floricica” al Centrului de Conservare de la Brăila. În șase luni am reușit să învăț mai mult de jumătate din repertoriul pe care îl aveau acolo. Din acel moment pentru mine a fost un început în acest domeniu care este foarte puţin cunoscut. Eu ştiam iniţial doar vreo 10 jocuri de la şcoala din Ostrov, dar profesorul meu, când a văzut că învăţ repede, m-a şi înscris la Şcoala Populară de Artă, în 1976, şi am făcut şcoala de doi ani de zile de instructori populari. La absolvire au participat cunoscuţii maeştrii coregrafi, specialişti în domeniul dansului tradiţional, domnul Tita Sever, Gheorghe Popescu Judeţ şi maestrul Teodor Vasilescu. Deci a fost un examen extrem de riguros, mai ceva ca la facultate, pentru că cine ieşea atunci instructor de jocuri populare avea o mare responsabilitate atât morală cât şi profesională, de a duce mai departe jocul tradiţional.  Atunci am început să instruiesc prima mea formaţie de jocuri populare, la Şcoala generală nr. 6 din Brăila.

Rep.: Când v-aţi reîntors la Tulcea?

Ş.C.: Dacă nu m-aş fi născut la ţară, nu ştiu ce aş fi fost, iar acum încerc să duc mai departe jocul acesta tradiţional. La Tulcea m-am întors în anul 1980, iar aici am revenit după ce am citit în ziarul „Scânteia” o chemare a primului secretar de atunci. El făcea apel la toţi tulcenii, specialişti în orice domeniu de activitate, să se întoarcă la Tulcea pentru a contribui la dezvoltarea comunităţii noastre. Citind articolul acesta, s-a trezit în mine un dor de casă şi de aceea am venit. Aveam atunci 22 de ani. Profesorul meu a mers cu mine la Comitetul pentru Cultură şi mi s-a spus să fiu instructor pe folclor românesc. Tot atunci m-am întâlnit însă şi cu domnul Ion Meregiu, care mi-a spus ca ar fi mai bine să merg la ei, la Casa Tineterului, pentru că nici ei nu aveau un coregraf, aşa că am mers acolo. Aici am pus bazele primului ansamblu folcloric „Mugurelul” pe care l-am ţinut până în 1992, când am plecat de la Casa Tineretului. De-a lungul timpului am urmat mai multe cursuri de coregrafie, aceea de la Brăila nefiind singura. De acolo am plecat la Palatul Copiilor Tulcea şi am înfiinţat Ansamblul „Doruleţul”, iar în 1993 a avut loc şi prima ediţie a Festivalului de Folclor „Peştişorul de Aur” şi au urmat celelalte spectacole. Nu a fost deloc uşor pentru că susţinerea din partea autorităţilor a venit târziu. Noi nu aveam nici costume, absolut nimic… Singurul care m-a încurajat şi m-a susţinut atunci a fost domnul Albotă Mihai, care era inspector şcolar.

Rep.: Care este povestea Ansamblului „Baladele Deltei”, pe care îl conduceţi acum?

Ş.C.: Ansamblul a apărut în anul 1997, la iniţiativa unui grup de oameni din cadrul Consiliului Judeţean, tot atunci înfiinţându-se şi Centrul Artistic Judeţean. În 1998 am venit eu ca director în cadrul Centrului Artistic, iar în 1999 am înfiinţat Teatrul „Urmuz”, primul teatru profesionist din judeţul Tulcea, cu opt actori angajaţi, iar Ion Dore era regizor acolo. Atunci au fost ceva probleme.

Rep.: Cum descoperiţi talentele? Mai avem copii talentaţi şi interesaţi de folclor?

Ş.C.: Da, mai sunt, iar de la „Doruleţul”, unde sunt copii de până în 18 ani, o mare parte, cam 70%, pleacă la „Baladele Deltei”, atât solişti vocali, cât şi dansatori. Descoperirea talentelor acum pentru mine este o rutină, pentru că am învăţat să văd repede care copii sunt talentaţi şi care sunt mai puţin.

Trebuie în primul rând să aibă ureche muzicală şi îi simţi imediat, îi văd când se mişcă sau când dansează. La „Doruleţul” am plecat cu  16 perechi, deci 32 de copii, cinci instrumentişti şi trei solişti vocali, iar acum sunt 220 de copii. Ansamblul „Baladele Deltei” are 45 de membri, dansatori, solişti şi instrumentişti, iar ei trăiesc din această meserie. Trei dintre membrii Baladelor sunt acum ei înşişi instructori de dans.

Rep.: Care sunt secretele acestei meserii?

Ş.C.: În primul rând trebui să poţi să transmiţi publicului şi să îi determini pe oameni să aprecieze ceea ce faci şi să înţeleagă ceea ce tu faci pe scenă. Pentru că jocul tradiţional românesc nu este deloc uşor, ci este vorba de efort fizic, intelectual, trebuie să acorzi o mare atenţie dansului. Trebuie să fii atent la muzică, la coregrafie, să zâmbeşti în acelaşi timp, şi aşa mai departe. Trebuie să transmiţi publicului spectator ceea ce vrei să îi prezinţi.

Rep.: Care sunt cei mai impor­tanţi foclorişti de acum, din Dobro­gea de Nord?

Ş.C.: Ansamblul Baladele Deltei este un fel de rampă de lansare pentru soliştii vocali şi dansatori. Cei mai cunoscuţi sunt: Georgeta Nichifor, Costel Atanasov, Elena Plătică, Georgeta Nichifor, care cântă încă de prin 1985.

Rep.: Ce şanse sunt dansuri do­brogene, sau în general folclorul dobrogean, să mear­gă mai departe?

Ş.C.: Eu am încercat să le insuflu dragostea de dans tuturor celor care vin aici şi i-am găsit pe cei care pot fi ei înşişi profesori metodişti şi buni pedagogi. Acum sunt patru dansatori care predau dansuri populare, iar unii au crescut sub ochii mei, unul este Tănăsuică Cătălin, care conduce Ansamblul folcloric „Ghiocel de la Luncaviţa”, Dana Jipa, care predă la şcoala din Niculiţel, Niţă Aniţa, care predă la două grădiniţe din municipiul Tulcea şi fiul meu, Marian Coman, care de doi ani de zile a venit la Tulcea, iar el a dansat la ansamblul profesionist din Galaţi, şi el merge la Casimcea.

Rep.: Credeţi că tinerii de azi vor mai duce mai departe tradiţiile dobrogene?

Ş.C.: Pe copii încercăm să îi facem să ducă ei mai departe tradiţiile noastre dobrogene. Noi vrem să îi învăţăm jocurile corecte şi acum lucrăm la două CD-uri cu melodiile jocurilor dobrogene pentru a fi considerate materiale didactice nu numai pentru petreceri, ci şi pentru şcoli. Am constatat, mergând la mai multe nunţi, că jocurile sunt cam amestecate.

Rep.: Cum caracterizaţi foclorul nord-dobrogean? Cât de bogat este el?

Ş.C.: Este foarte bogat şi este vorba de peste 100 de jocuri, iar noi la Doruleţul lucrăm pe 40 astfel de jocuri, iar la profesionişti, peste 50 de jocuri. O parte le-am învăţat la Brăila, iar când am venit la Tulcea a trebuit să fac cercetare, am mers pe teren să le culeg. Înainte erau şi aşa numiţii „informatori de teren” care acum sunt bătrâni. Acum este important ca noi să conservăm ceea ce am cules de-a lungul timpului şi aceasta este menirea noastră.